Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.273 de modificări
Modificări
Pagină nouă: miniatura|dreapta|Sfântul Lucian din Antiohia (Menologhiul lui Vasile al II-lea, cca 985)Sfântul '''Lucian din Antiohia...
[[Fișier:Lucian of Antioch (Menologion of Basil II).jpg|miniatura|dreapta|Sfântul Lucian din Antiohia (Menologhiul lui Vasile al II-lea, cca 985)]]Sfântul '''Lucian din Antiohia''' (în greacă: Λουκιανός Αντιοχείας, aproximativ 240 - [[7 ianuarie]] 312), cunoscut și sub numele de '''Lucian Martirul''', a fost un [[preot]], [[teolog]] și [[mucenic]] din [[Antiohia]]. A fost renumit atât pentru erudiția sa, cât și pentru pietatea sa [[Ascetism|ascetică]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[15 octombrie]].
==Viața==
Sfântul Lucian a trăit în vremea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|Marii Persecuții]] (304-312). Originar din Antiohia, el și-a părăsit patria la [[moartea]] părinților săi, dând toată averea sa săracilor. S-a dus apoi la [[Edesa]] pentru a primi învățătură duhovnicească de la un renumit învățător numit Macarie. După ce a primit Sfântul [[Botez]], a rămas mai mulți ani la Edesa, trăind o [[asceză]] foarte riguroasă. Avea ca tovarăși doar [[postul]], [[Priveghere|privegherile]] și lacrimile. Părintele lui duhovnicesc i-a insuflat o mare iubire pentru meditarea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], astfel încât își petrecea aproape toate nopțile fără să doarmă prea mult, deoarece citirea și [[rugăciunea]] îl puneau în prezența realităților cerești și veșnice. Virtutea sa admirabilă l-a făcut să fie chemat înapoi la Antiohia, pentru a deveni preot. Aici a fondat faimoasa "[[Școala din Antiohia|Școală Catehetică]]" sau exegetică, unde, sub îndrumarea sa, [[Ucenic|ucenicii]] săi învățau să interpreteze Scriptura Sfântă în sensul său literal și unde, datorită cunoașterii sale a limbii ebraice, a corectat cărțile care fuseseră alterate de [[Eretic|eretici]].
Aflând cât de mare este înțelepciunea lui Lucian și cât de mare este influența sa, împăratul Maximin Daia l-a arestat și l-a transferat la [[Nicomidia]], unde se afla. Când a ajuns în oraș, Lucian a depus toate eforturile pentru a încuraja creștinii care, din frică de tortură, [[Apostazie|apostaziau]] în număr mare. Le-a arătat, cu ajutorul citatelor din Scriptură, că pedepsele veșnice care îi așteptau pe apostați erau mult mai înspăimântătoare decât scurtele torturi inventate de păgâni. Cuvântul său era atât de convingător încât toți s-au pocăit de la lașitatea lor și au fost pregătiți cu nerăbdare pentru lupta martiriului. Preotul sfânt avea o asemenea strălucire încât adesea era suficient să se uite la fața sa, unde strălucea harul [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]], pentru a fi convinși de adevărul cuvintelor sale. Superstițios și temându-se că și el va cădea victimă „vrăjii” lui Lucian, împăratul l-a chemat în fața sa, după ce s-a asigurat că a pus un voal între el și [[Sfinți|sfânt]]. Deoarece niciun argument nu a putut zgudui hotărârea lui Lucian, împăratul a poruncit să fie supus torturii și a ordonat să fie lăsat să moară de foame și sete în temnița sa.
Apropiindu-se sărbătoarea [[Botezul Domnului|Botezului Domnului]], un număr mare dintre ucenicii lui Lucian au venit din Antiohia și alte orașe pentru a-l vedea pentru ultima oară și pentru a primi [[Binecuvântare|binecuvântarea]] sa. Când au ajuns în ziua sărbătorii, ucenicii care reușiseră să ajungă la temnița sa cu pâine și vin necesare pentru săvârșirea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] l-au rugat să săvârșească din nou [[Sfânta Liturghie]] pentru ei. Fără un [[altar]] consacrat conform legilor Bisericii, Lucian a săvârșit Dumnezeiasca Liturghia pe propriul său piept: cel mai vrednic altar pentru [[Dumnezeu]], deoarece omul a fost creat după chipul Său. Zilele treceau, iar sfântul părea să rămână insensibil la foame și sete. Pentru a face suferința sa și mai insuportabilă, păgânii au așezat în fața lui o masă plină cu cărnuri și alte mâncăruri oferite idolilor. Dar Lucian le-a respins cu dispreț, și de fiecare dată când i s-a cerut să cedeze, el a răspuns: "Sunt creștin!" A treia oară, el și-a încredințat ușor [[sufletul]] lui Dumnezeu după acest răspuns ([[7 ianuarie]] 312). Împăratul a dat apoi ordin să arunce trupul său în mare, dar un delfin l-a luat pe spatele său și l-a adus înapoi pe țărm, lângă Drepanon (Bitinia), locul de naștere al Sfintei [[Elena Împărăteasa|Elena]] (prăznuită pe [[21 mai]]), permițând astfel credincioșilor să-l îngroape cu cinste și să participe la harul care emana din sfintele lui moaște. Ulterior, Sfântul Constantin cel Mare a întemeiat în apropierea capelei-martyrium Sfântului Lucian un nou oraș numit Elenopolis, unde i-a fost dedicată o mare biserică.
Se consideră că moartea Sfântului Lucian a marcat sfârșitul Marii Persecuții. Memoria sa [[liturgică]], care inițial era sărbătorită la 7 ianuarie în Antiohia (dată la care este în continuare sărbătorit în Biserica Occidentală), a fost mutată la 15 octombrie din cauza suprapunerii cu praznicul Înaintemergătorului [[Ioan Botezătorul]].
==Surse==
Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
https://en.wikipedia.org/wiki/Lucian_of_Antioch
[[Categorie:Mucenici]]
==Viața==
Sfântul Lucian a trăit în vremea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|Marii Persecuții]] (304-312). Originar din Antiohia, el și-a părăsit patria la [[moartea]] părinților săi, dând toată averea sa săracilor. S-a dus apoi la [[Edesa]] pentru a primi învățătură duhovnicească de la un renumit învățător numit Macarie. După ce a primit Sfântul [[Botez]], a rămas mai mulți ani la Edesa, trăind o [[asceză]] foarte riguroasă. Avea ca tovarăși doar [[postul]], [[Priveghere|privegherile]] și lacrimile. Părintele lui duhovnicesc i-a insuflat o mare iubire pentru meditarea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], astfel încât își petrecea aproape toate nopțile fără să doarmă prea mult, deoarece citirea și [[rugăciunea]] îl puneau în prezența realităților cerești și veșnice. Virtutea sa admirabilă l-a făcut să fie chemat înapoi la Antiohia, pentru a deveni preot. Aici a fondat faimoasa "[[Școala din Antiohia|Școală Catehetică]]" sau exegetică, unde, sub îndrumarea sa, [[Ucenic|ucenicii]] săi învățau să interpreteze Scriptura Sfântă în sensul său literal și unde, datorită cunoașterii sale a limbii ebraice, a corectat cărțile care fuseseră alterate de [[Eretic|eretici]].
Aflând cât de mare este înțelepciunea lui Lucian și cât de mare este influența sa, împăratul Maximin Daia l-a arestat și l-a transferat la [[Nicomidia]], unde se afla. Când a ajuns în oraș, Lucian a depus toate eforturile pentru a încuraja creștinii care, din frică de tortură, [[Apostazie|apostaziau]] în număr mare. Le-a arătat, cu ajutorul citatelor din Scriptură, că pedepsele veșnice care îi așteptau pe apostați erau mult mai înspăimântătoare decât scurtele torturi inventate de păgâni. Cuvântul său era atât de convingător încât toți s-au pocăit de la lașitatea lor și au fost pregătiți cu nerăbdare pentru lupta martiriului. Preotul sfânt avea o asemenea strălucire încât adesea era suficient să se uite la fața sa, unde strălucea harul [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]], pentru a fi convinși de adevărul cuvintelor sale. Superstițios și temându-se că și el va cădea victimă „vrăjii” lui Lucian, împăratul l-a chemat în fața sa, după ce s-a asigurat că a pus un voal între el și [[Sfinți|sfânt]]. Deoarece niciun argument nu a putut zgudui hotărârea lui Lucian, împăratul a poruncit să fie supus torturii și a ordonat să fie lăsat să moară de foame și sete în temnița sa.
Apropiindu-se sărbătoarea [[Botezul Domnului|Botezului Domnului]], un număr mare dintre ucenicii lui Lucian au venit din Antiohia și alte orașe pentru a-l vedea pentru ultima oară și pentru a primi [[Binecuvântare|binecuvântarea]] sa. Când au ajuns în ziua sărbătorii, ucenicii care reușiseră să ajungă la temnița sa cu pâine și vin necesare pentru săvârșirea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] l-au rugat să săvârșească din nou [[Sfânta Liturghie]] pentru ei. Fără un [[altar]] consacrat conform legilor Bisericii, Lucian a săvârșit Dumnezeiasca Liturghia pe propriul său piept: cel mai vrednic altar pentru [[Dumnezeu]], deoarece omul a fost creat după chipul Său. Zilele treceau, iar sfântul părea să rămână insensibil la foame și sete. Pentru a face suferința sa și mai insuportabilă, păgânii au așezat în fața lui o masă plină cu cărnuri și alte mâncăruri oferite idolilor. Dar Lucian le-a respins cu dispreț, și de fiecare dată când i s-a cerut să cedeze, el a răspuns: "Sunt creștin!" A treia oară, el și-a încredințat ușor [[sufletul]] lui Dumnezeu după acest răspuns ([[7 ianuarie]] 312). Împăratul a dat apoi ordin să arunce trupul său în mare, dar un delfin l-a luat pe spatele său și l-a adus înapoi pe țărm, lângă Drepanon (Bitinia), locul de naștere al Sfintei [[Elena Împărăteasa|Elena]] (prăznuită pe [[21 mai]]), permițând astfel credincioșilor să-l îngroape cu cinste și să participe la harul care emana din sfintele lui moaște. Ulterior, Sfântul Constantin cel Mare a întemeiat în apropierea capelei-martyrium Sfântului Lucian un nou oraș numit Elenopolis, unde i-a fost dedicată o mare biserică.
Se consideră că moartea Sfântului Lucian a marcat sfârșitul Marii Persecuții. Memoria sa [[liturgică]], care inițial era sărbătorită la 7 ianuarie în Antiohia (dată la care este în continuare sărbătorit în Biserica Occidentală), a fost mutată la 15 octombrie din cauza suprapunerii cu praznicul Înaintemergătorului [[Ioan Botezătorul]].
==Surse==
Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
https://en.wikipedia.org/wiki/Lucian_of_Antioch
[[Categorie:Mucenici]]
.jpg){kind=link}