Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei

3.293 de octeți șterși, 23 decembrie 2020 18:09
m
Anularea modificărilor efectuate de către Sîmbotin (discuție) și revenire la ultima versiune de către Cristianm
{{Bisericiorientale}}'''Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei''' sau '''Patriarhia Ortodoxă Siriacă a Antiohiei''' este o Biserică [[Biserici Orientale Ortodoxe|Ortodoxă Orientală]]. S-a [[schismă|separat]] de [[Biserica Ortodoxă|Biserica Ortodoxă Răsăriteană]] după [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451 d.Hr.DH). Este numită uneori și şi ''iacobită'' (cu toate că acest termen este mai mult peiorativ) pe seama iniţiatorului [[episcop]]atului său, [[Iacob Baradeus]].
În prezent, Sfântul Scaun este situat în Bab Touma, în oraşul Damasc, din Siria.
==Numele oficial==
Biserica este cunoscută sub numele de iacobită (după Iacob Jacob Baradaeus) sau monofizită, dar aceşti termeni sunt greşiţi şi nu sunt apreciaţi de aceste biserici în zilele noastre. În anul 2000, un Sfânt Sinod a stabilit că numele în engleză al bisericii trebuie să fie „Biserica "Biserica Ortodoxă Siriacă”Siriacă". Înainte de aceasta, a fost, şi încă este, folosit numele de "Biserica Ortodoxă Siriană". Numele a fost schimbat pentru a disocia biserica da statul sirian. Numele oficial al bisericii în siriacă este ʿIdto Suryoyto Triṣuṯ Šuḇḥo, acesta nefiind schimbat şi nici numele tradus în alte limbi.
==Locul în cadrul creştinismului==
==Istoric==
Biserica Ortodoxă Siriacă este una dintre cele mai vechi biserici din lume, avându-și rădăcinile în orașul [[Antiohia]] (actualmente Antakya, Turcia), acolo unde ucenicii Domnului au fost numiți pentru prima dată „creștini”. Antiohia era unul dintre marile orașe din răsărit ale Imperiului Roman și a jucat un rol central în viața Bisericii din Cilicia, Siria și Mesopotamia. La [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] din anul 325, această biserică a fost recunoscută ca [[patriarhie]] alături de Roma și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Deși majoritatea creștinilor din Antiohia vorbeau limba greacă, în mediul rural se folosea mai mult limba aramaică (sau limba siriacă) și, în consecință, siriaca este considerată ca fiind una dintre limbile liturgice antice ale Bisericii. Are cinstea de a fi fost limba vorbită de [[Iisus Hristos|Domnul]], în timp ce limba greacă a fost folosită pentru a scrie [[Evanghelie|Evangheliile]] și alte cărți ale [[Noul Testament|Noului Testament]]. Deși Antiohia a fost centrul preeminent al Bisericii din Antiohia la începutul istoriei sale, orașele Edessa (modernul Urfa) și Nisibis (în pezent Nusaybin) au jucat, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea ortodoxiei siriace. Biserica din Antiohia a jucat un rol important la primele trei [[Sinod Ecumenic|sinoade ecumenice]], care au modelat doctrina și structura Bisericii Ortodoxe. Însă, după [[Sinodul IV Ecumenic]], desfășurat la Calcedon în anul 451, în sânul Bisericii din Antiohia au izbucnit grave disensiuni privitoare îndeosebi la acceptarea în totalitate a hotărârilor Sinodului de la Calcedon, având loc o sciziune cunoscută în prezent sub numele de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei#Schisma de la Calcedon|Schisma de la Calcedon]]. Astfel o parte a Bisericii din Antiohia, care a acceptat și a respectat hotărârile Sinodului de la Calcedon, a devenit [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei]] (cunoscută astăzi și ca „Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit”), în timp ce partea „anticalcedoniană” care a respins definirile dogmatice ale Sinodului de la Calcedon a devenit Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei. Deoarece majoritatea împăraților [[Imperiul Bizantin|Imperiului Roman de Răsărit]] au fost „calcedonieni” Calcedonului, patriarhii Bisericii Siriace a Antiohiei au fost nevoiți să părăsească Antiohia; astfel, în anul 518, patriarhul anticalcedonianan Severus a fost exilat la ordinul împăratului [[Iustin I]] și nu s-a mai întors niciodată în Antiohia. De atunci, patriarhii Bisericii Ortodoxe Siriace și-au schimbat sediul patriarhiei de mai multe ori, orașele Alep, Malatya, Diyarbakir, Mardin și Homs servind drept scaune ale patriarhilor siriaci ai Antiohiei, iar din 1959 și până în prezent Damascul. În ciuda trecutului său glorios, Biserica Ortodoxă Siriacă este astăzi doar o mică rămășiță din ceea ce a fost în trecut, din cauza vicisitudinilor istoriei: cucerirea Siriei în secolul al VII-lea de către arabii islamici, atrocitățile comise de unii cruciați în secolele XI-XII, invazia mongolă din secolul al XIII-lea și genocidele comise în secolele XIX-XX de turcii otomani.{{ciornă}}
==Patriarhia şi alte instituţii centrale==
Sfânta Liturghie ortodoxă siriacă din India se ţine parţial în siriacă şi parţial în malayalam.
==SurseIzvoare==*[[:en:Church of Antioch (Syriac)]]*[[Wikipedia:Syriac Orthodox Church|''Syriac Orthodox Church''at Wikipedia]]
==Legături externe==
14.992 de modificări

Meniu de navigare