Modificări

|}}'''Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș''' este o [[mănăstire]] din România, situată în oraşul orașul Curtea de ArgeşArgeș. Printre altele, ansamblul cuprinde [[biserica]] [[episcop]]ală, unul dintre cele mai celebre monumente arhitectonice medievale din Ţara Țara Românească. A fost ctitorită de către [[Sfânt]]ul Voievod [[Neagoe Basarab]] între anii 1515 - 1517.

Curtea de Argeş Argeș are o istorie îndelungată, strâns legată de începuturile organizării statale a Ţării RomâneştiȚării Românești. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraș, ar fi întemeiat această aşezare așezare pe la 1290. Fapt cert este că aici s-a aflat curtea lui Basarab I ''Întemeietorul''; oraşul orașul fiind distrus în timpul atacului maghiar din 1330 (expediţia expediția regelui Carol-Robert de Anjou, încheiată cu înfrângerea de la Posada) curtea voievodală a fost mutată temporar la Câmpulung-Muscel, revenind la Argeş Argeș în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru]] (1352 - 1364), fiul şi și succesorul lui Basarab I. Acesta a întemeiat în 1359 [[Mitropolia Ungro-Vlahiei]], care îşi își avea iniţial reşedinţa inițial reședința la Curtea de Argeş Argeș (primul [[mitropolit]] fiind [[Iachint de Vicina]]). Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminată construcţia construcția Bisericii Sf. Nicolae (''Biserica Domnească''), prima necropolă a domnitorilor români dintre Carpaţi şi Carpați și Dunăre, dar şi și Biserica Sân-Nicoară, numită de localnici ''Biserica Sf. Nicolae cel Mic'', despre care se spune că a fost ctitorită de Doamna Margareta (sau Marghita), mama voievodului<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, BucureştiBucurești, 1925</ref>.

Chiar şi și după mutarea capitalei Ţării Româneşti Țării Românești la Târgovişte Târgoviște (în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân), Curtea de Argeş Argeș a rămas un important centru religios şi și cultural.

La trei ani după urcarea sa pe tronul Ţării RomâneştiȚării Românești, mai exact în 1515, [[Neagoe Basarab]] începu construcţia construcția Mănăstirii Curtea de ArgeşArgeș. „''Toate silinţele şi silințele și toată bogăţia bogăția însă şi și le cheltui Neagoe pentru a da ArgeşuluiArgeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se aşeza așeza la Târgovişte Târgoviște lângă Domn (care totuşi totuși stătea uneori şi și la ArgeşArgeș, aproape de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc''”<ref name="Iorga"> Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi Românești și a vieţii vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>.

[[Biserica]] mănăstirii a fost construită chiar pe locul vechii mitropolii (cea de la 1359); lucrările au fost isprăvite în anul 1517, când s-a făcut şi sfinţirea și sfințirea acestui impresionant lăcaşlăcaș. TotuşiTotuși, pictura interioară, realizată de zugravul ''Dobromir'', a fost terminată doar în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la AfumaţiAfumați, ginerele şi urmaşul și urmașul la tron al lui Neagoe Basarab (în prezent, pictura originală este păstrată fragmentar la Muzeul Naţional Național de Artă din BucureştiBucurești).

Mănăstirea Curtea de Argeş Argeș a fost [[Târnosire|sfinţităsfințită]] la data de [[15 august]] 1517, motiv pentru care hramul ei este şi și în prezent [[Adormirea Maicii Domnului]]. După descrierea rămasă de la ''Gavriil Protul'' de la [[Muntele Athos]], la această slujbă au fost prezenţiprezenți, în afară de Neagoe Basarab şi și familia sa, curtenii şi și boierii ţăriițării, precum şi și Teolipt - [[Patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului - însoţit însoțit de un mare sobor: toţi toți [[arhimandrit|arhimandriţiiarhimandriții]] şi și [[egumen]]ii mănăstirilor din Muntele Athos şi și tot "clerosul" din Ţara Țara Românească, în frunte cu [[Mitropolit]]ul Macarie. De asemenea, a fost de faţă mulţime față mulțime de popor venit din aproape toate colţurile ţăriicolțurile țării. Mai spune Gavriil Protul:<br>"''Pentru întâia dată un patriarh din Constantinopol, Teolipt, se afla pe pământul românesc; el era însoţit însoțit de [[episcop]]ii de Sares, de Sarde, de Midia şi și de Melenic. Mitropolitul Ţării Româneşti Țării Românești în acest timp era Macarie. Şi el a venit cu egumenii mănăstirilor ce erau în toată ţarațara. Se făcu de cu seară, la [[14 august]], [[vecernie]] şi și [[colivă]] în ajunul hramului, apoi, spre seară [[praznic]], după care [[călugăr]]ii începură denii în cuprinsul de marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei nouă. Şi sfârşiră sfârșiră denia când se vărsau zorile.''<br>''A doua zi, Neagoe însuşi aşeză însuși așeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul în frunte, se gătea de slujba cea mare a liturghiei după aceasta târnosire de mână domnească. Până atunci, un al doilea ospăţ ospăț primi la mesele întinse pe pajişte pajiște toată boierimea la un loc cu săracii de pe aceste locuri, cei mici, săraci, văduve, mişei şi mișei și cei neputernici''".

Când oaspeţii oaspeții plecară după iscălirea şi și pecetluirea actului de fundaţiefundație, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosif, ca [[egumen]] cu [[bederniţăbederniță]], ca [[arhimandrit]] şi și deopotrivă cu cârmuitorul [[Mănăstirea Tismana|Tismanei]], care şi și ea îşi își avea privilegii mai presus de altă mănăstire încă din zilele Patriarhului Filotei (1364-1376).<ref name="Iorga"/> Prezenţa Prezența patriarhului de Constantinopol, a altor [[ierarh]]i, preoţi şi preoți și călugări de peste hotare, alături de mitropolitul ţării şi țării și de clericii români, la sfinţirea sfințirea Mănăstirii ArgeşuluiArgeșului, a fost un prilej şi și un mod de afirmare a unităţii unității [[Introducere în Creştinismul Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei]], cum nu se mai văzuse până atunci.<ref>Nicolae Iorga, ''Byzance après Byzance. Continuation de l'"Histoire de la vie Byzantine"'', București, 1935 ([http://www.unibuc.ro/CLASSICA/byzance/cuprins.htm online])</ref>

==Legenda Meşterului Meșterului Manole== În apropierea mănăstirii Curtea de Argeş Argeș se află fântâna ''meşterului meșterului Manole'', constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada "''Monastirea ArgeşuluiArgeșului''" spune că meşterul meșterul Manole şiși-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soţia soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire şi și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei "zece meşteri meșteri mari, calfe și zidari" au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din şindrile șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor - fântâna meșterului Manole.

==Arhitectonica Mănăstirii Curtea de ArgeşArgeș==Construită din piatră făţuită fățuită și profilată, biserica mănăstirii Curtea de Argeş Argeș are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii [[Mănăstirea VodiţaVodița|mănăstirii VodiţaVodița]], reluat ulterior şi și în alte construcţii construcții ([[Catedrala patriarhală din București|Mitropolia din BucureştiBucurești]], biserica fostei mănăstiri Cotroceni, [[Mănăstirea Tismana]] etc.).

[[Imagine:CurteaDeArges2.jpg|left|thumb|360px|<center>Aspectul iniţial inițial al mănăstirii, înaintea restaurării din 1875-1886</center>]]Așa cum se înfățișează în prezent (după unele refaceri parţiale parțiale succesive, ultima fiind cea făcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, chemat în România de Regele Carol I pentru restaurarea mai multor lăcaşuri lăcașuri de cult), biserica este caracterizată dintr-un [[pronaos]] supralărgit, contopit organic cu construcția propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori - simbolizându-i pe cei 12 [[apostoli]] - susţin susțin o turlă pe mijloc și două turnulețe laterale care încununează colțurile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidențiat în acest fel deoarece îndeplineşte îndeplinește și funcția de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porțiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt și că se înșurubează în tăriile cerului. Restul bisericii ([[naos]]ul şi și [[altar]]ul) - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - susțin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu restul ansamblului se face prin bolți, rezultând un tot arhitectonic de o zveltețe inegalabilă.

*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Curtea_de_Arge%C8%99 ro.Wikipedia: Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș]*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-curtea-arges-67950.html Mănăstirea Curtea de Argeş Argeș - de arhim. dr. Chesarie Gheorghescu]

*[http://www.eparhiaargesului.ro/arhieparg/index.php/viata-monahala-eparhia-argesului/2012-10-14-16-07-34/manastirea-argesului Arhiepiscopia Argeşului şi Argeșului și Muscelului - Mănăstirea ArgeşuluiArgeșului]

[[Categorie:Mănăstiri din România|Curtea de ArgeşArgeș]][[Categorie:Articole de calitate|Curtea de ArgeşArgeș]]