Modificări

Probabil în perioada ultimei păstoriri pe scaunul ecumenic l-a întâlnit la [[Constantinopol ]] pe domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare ]] (1496-1508), care a rămas profund impresionat de înțelepciunea [[ierarh]]ului. Aflând de scoaterea lui din scaun, acesta l-a chemat pe sfântul episcop la el, rugându-l să urce în scaunul mitropolitan al Țării Românești. Devenit mitropolit al Ungrovlahiei (cca. 1502), sfântul Nifon a ținut un sinod de [[cler]]ici și mireni pentru a pune în rânduială viața bisericească de aici. La acest sinod s-a hotărât înființarea [[Eparhie|episcopiilor]] [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]] și [[Episcopia Buzăului|Buzăului]].

La scurtă vreme însă, între mitropolit și domnitor a izbucnit un conflict. Un boier pe nume Bogdan, fugit din Moldova, unde era și căsătorit, la curtea lui Radu cel Mare, dorea să o ia de soție acum pe sora domnitorului. Mitropolitul Nifon, cunoscând situația, a refuzat categoric să accepte o asemenea situație, afurisindu-l pe boierul moldovean și pe toți cei care ajutaseră la o asemenea faptă; tot atunci a proorocit și despre necazurile care aveau să se abată asupra domnitorului, a boierului și a țării, și care aveau să se împlinească întocmai. Toate acestea i-au atras mânia domnitorului, care a poruncit ca sfântul ierarh să fie alungat din țară (pe la anul 1505) și tratat ca un proscris.