14.992 de modificări
Modificări
m
[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_07.jpg|thumb|250px|Mănăstirea Tismana - chilii]]
fără descrierea modificării
|hramuri=[[Adormirea Maicii Domnului]]<br>([[15 august]])
|site=[http://www.manastirea-tismana.ro/ www.manastirea-tismana.ro]
|}}'''Mănăstirea Tismana''', [[ctitor]]ită în secolul al XIV-lea de sfântul [[Nicodim de la Tismana]], este cel mai vechi [[Mănăstire|așezământ monahal]] din Țara Românească, având un rol primordial în menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea se află pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 de km de municipiul Târgu-Jiu.
Mănăstirea Tismana reprezintă un monument de reculegere și închinăciune, de cinstire a credinței strămoșești, un edificiu de prea frumoasă artă străveche. Ea a fost și un post de apărare al Țării Românești în vremuri de război și un loc de găzduire a multor personalități pătrunse de un înalt patriotism.
==Scurt istoric==
[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_02.JPG|left|thumb|280px|Mănăstirea Tismana - intrarea principală]]
Sfânta Mănăstire Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Ţara Țara Românească – un important monument de reculegere și [[Închinare|închinăciune]], de cinstire a credinței ortodoxe. Construită prin râvna [[cuvios]]ului Nicodim, ca și „sora” ei, [[Mănăstirea Vodița]] (care a fost distrusă la puțin timp după construire), ea a rămas timp de peste șase veacuri o citadelă a ortodoxiei, cu o neprețuită și neobosită activitate rămânând. Deoarece pomelnicul mănăstirii începe cu Vladislav (Vlaicu) Vodă (1364-1377), fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susține că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă, între anii 1364-1366, s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin [[hrisov]].
„Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - scria istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și aceluiași [[stareț]], Nicodim”. Abia după aceea a început construcția Vodiței din zidărie, iar sub Radu I, zis și ''Radu Negru Vodă'', biserica din zid a Tismanei.
==Sfântul Nicodim==
[[ImagineFișier:Sf Nicodim de la Tismana.jpg|thumb|250px|Sfântul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfințit de la Tismana]]]]
''Articol principal: [[Nicodim de la Tismana]]''
Sfântul Nicodim era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui [[Dumnezeu]], la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum în [[Kosovo]]) și cu ajutorul unor [[călugăr]]i athoniți ajunge la [[Mănăstirea Hilandar (Muntele Athos)|Mănăstirea Hilandaru]], din [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]. Aici își desăvârșește învățătura, deprinzând [[limba slavonă]] și [[limba greacă]], inițiindu-se în arta athonită: caligrafie, [[iconografie]], argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit etc.
În Ţara Țara Românească, Sfântul Nicodim a venit prin chemare divină, cu misiunea de a ridica o mănăstire într-un loc ales de [[Dumnezeu]]. Documentele istorice menționează mai multe mănăstiri – [[ctitor]]ii ale sfântului: Vratna și Mănăstirița (în Serbia), Vodița și Tismana (în Ţara Țara Românească) și [[Prislop]] (în Ţara Țara Hațegului).
Împreună cu el, Cuviosul Nicodim aduce un grup de călugări organizați în [[viață de obște]] și trăitori în [[rugăciunea inimii]]: ''Doamne [[Iisus Hristos|Iisuse Hristoase]], Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul''. Locul de [[rugăciune]], [[priveghere]] și odihnă al Cuviosului a fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. Cuviosul Nicodim a fost solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[Constantinopol]], în anul 1375, ridicarea [[Anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte [[moaște]] și la făcut [[arhimandrit]], Mănăstirea Tismana devenind „Marea Lavră a Țării Românești” și prima arhimandrie din țară.
La Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită școală de caligrafie cu copiști de cărți bisericești în diverse limbi. El însuși în anul 1405 a caligrafiat și miniat un [[Tetravanghel]] pe pergament pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Țara Românească cu cea mai veche [[ferecătură]] și se află la Muzeul Național de Istorie din București. [[Cuvios]]ul Nicodim s-a mutat la cele veșnice la [[26 decembrie]] 1406 și a fost îngropat în mormântul din [[pridvor]]ul bisericii, pe care și l-a săpat dinainte. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaște.
==Biserica==
===Pictura===
La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Ţara Țara Românească. În anul 1732 se reface pictura din Naos și Sfântul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, în Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusă, ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 pictor fiind Dimitrie Diaconu. În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracția frescei din 1766 din [[Pronaos]] – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale [[Sinaxar]]ului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana. O ultimă pictură a bisericii s-a făcut în pridvor care a fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim și pictat în [[1994]] de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este pictură bizantină, cu desen corect și armonie discretă a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți [[sfinți]]i daco-români descoperiți și canonizați în ultimii ani ai secolului al XX-lea, alături de toți sfinții români ce se [[Praznic|prăznuiau]].
Pictura bisericii principale a mănăstirii Tismana a fost restaurată în anii 2009-2011.
==Tezaurul==
Tezaurul Mănăstirii Tismana a fost deosebit de mare, dar stricăciunile aduse mănăstirii de veacuri a făcut să se piardă. O parte din obiectele de valoare păstrate se găsesc la Muzeul de Artă a României. Muzeul Mănăstirii are o bogată colecție de picturi murale (provenite din pronaos, pictura din 1766), ''icoane'' vechi pe lemn, obiecte de cult, cărți vechi, [[veșminte]], ușile vechi ale bisericii (1782) și altele. În biserică se găsește o raclă de argint, executată de artistul plastic Gheorghe Stoica din București în 1980, care conține trei părticele de Sfinte Moaște: de la Sfântul Nicodim degetul arătător de la mâna dreaptă și crucea de plumb ce o purta la gât, de la Sfântul [[Ignatie Teoforul]] și Sfântul [[Ioan Gură de Aur]].
[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_07.jpg|thumb|250px|Mănăstirea Tismana - chilii]]
Biserica Mănăstirii Tismana își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce reprezintă și există în ea: [[catapeteasma]] din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărătești (1844); [[iconostas]]ul mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie [[monah]]ul (1741-1742); [[Strană|stranele]] (sau [[Tetrapod|tetrapoadele]]) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; [[policandru]]l mare din alamă lustruită din secolul XIX; [[toaca]] metalică de forma vulturului bicefal – stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasă, și altele.
==Mănăstirea Tismana azi==
Mănăstirea Tismana a fost transformată în [[chinovie]] de maici în anul 1949, care duc viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. [[Slujbe]]le se săvârșesc după tipicul tradițional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara și [[Miezonoptica]] și [[Utrenia]] la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]]urile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antonia. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de egumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinții Voievozi”, și [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de același [[egumen]] în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|Teofan (Savu)]], [[Arhiepiscop]] al Craiovei și [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului.
