Modificări

{{ÎmbunătăţireÎmbunătățire}}

'''Biserica Panagia Ekatontapyliani - cu O Suta Sută de UşiUși''' este una din cele mai importante monumente bizantine din Grecia fiind situată în Pirikia, capitala Insulei Paros. Este una din cele mai vechi biserici din Grecia. Numele ei real este '''Katapoliani''' de la ''kata'' şi și ''polis'' care înseamnă "spre oraşoraș"; sau spre oraşul orașul vechi. Numele ei oficial şi și mult mai folosit este ''Ekatontapyliani'', după o idee a savanţilor savanților din secolul al XVII-lea, care dorind să-i dea o importanţă importanță sporită au numit-o după cele o mie de porţi porți ale Tebei din Egipt. Hramul principal al acestei biserici este în [[15 august]], la [[Adormirea Maicii Domnului]].

În privinţa privința construirii acestei biserici circulă multe poveştipovești. Cele mai multe o consideră pe Sfânta [[Elena]] ca fondatoare. Se spune că în drum spre Ţara Țara Sfântă unde dorea să găsească Sfânta Cruce, corabia ei a poposit în Paros. Lângă port, era o bisericuţă bisericuță mică unde s-a rugat şi și a făcut un legământ că dacă va găsi Sfânta Cruce va construi o biserică mai mare în acel loc. După ce a găsit Sfânta Cruce, Sfânta Elena şiși-a îndeplinit legământul şi și a construit o biserică mare în Paros. O altă versiune spune că ea nu a putut să-şi și îndeplinească legământul şi și l-a însărcinat pe fiul ei, Împăratul [[Constantin cel Mare]] să facă această construcţie şi construcție și să-i îndeplinească dorinţadorința. O a treia versiune spune că acolo nu era nici o biserică înainte de secolul al VI-lea. TotuşiTotuși, Împăratul Iustinian a dorit să întărească sentimentele religioase ale locuitorilor insulei şi și a construit această biserică.

În decursul anului 1962, biserica a fost renovată de către renumitul profesor şi și academician [[Anastasius Orlandos]].<ref>"... Începând cu al doilea deceniu al secolului XX, oameni ca George Soteriou şi și Anastasius Orlandos au dezvăluit prezenţa prezența a numeroase bazilici creştine creștine timpurii în interiorul graniţelor granițelor statului modern grec. [W. Bowden, ''Epirus Vetus'', 22-24; W. H. C. Frend, ''The Archaeology of Early Christianity, a History''. (London 1997), 204-205, 244-245.] Uniformitatea acestor clădiri a confirmat în concepţiile concepțiile acestor savanţi savanți relativa uniformitate a culturii greceşti creştine grecești creștine în interiorul şi și probabil în afara graniţelor granițelor statului-naţiune națiune modern în secolului secolul al V-lea Dd.HHr. Mai mult, accentuarea citirii arhitecturii greceşti grecești ca dovadă a dezvoltării liturghiei creştine creștine nu numai că a stabilit o legătură istorică între liturghia creştină creștină primară şi și varianta ei succesoare din bizanţul bizanțul mijlociu dar a şi și plasat, fără tăgadă, Grecia în istoria liturgică atât a Constantinopolului cât şi și a lumii ortodoxe în lărgimea ei. Astfel, arhitectura şi și liturghia Greciei au căutat nu numai să definească rădăcinile vechi ale culturii creştine greceşti creștine grecești dar au şi și căutat să o lege de cultura mediteraneeană răsăriteană ortodoxă la momentul când ambiţiile ambițiile teritoriale fuseseră înăbuşite înăbușite după campania dezastruoasă din Asia Mică la începutul anilor 1920. Termenii acestei dezbateri, stabiliţi stabiliți de Soteriou şi și Anastasius Orlandos, au rămas în vigoare chiar şi și atunci când disciplina arheologiei creştine creștine primare a trecut în mâinile unor savanţi savanți cu păreri politice diferite, cum ar fi Demetrius Pallas ..." (din [http://mediterraneanworld.typepad.com/the_archaeology_of_the_me/late_antiquity/index.html Why Hybridity Matters for the Study of Early Christian Greece] de [http://www.und.nodak.edu/instruct/wcaraher/ Bill Caraher] în ''The Archaeology of the Mediterranean World''.)</ref> Cercetările sale au dovedit că cei care au construit biserica sunt într-adevăr Constantin şi și Elena. De asemenea, el a dovedit existenţa existența unei biserici datând din secolul al IV-lea. Profesorul Orlandos a început să renoveze biserica, ceea ce a necesitat şapte șapte ani pentru a finaliza aceste lucrări de renovare, până în 1966.

==Împrejmuire şi și curte==Această biserică este înconjurată de ziduri înalte de 8.5 m cu un perimetru de 252 de m. Curtea principală din faţa fața bisericii măsoară 42 de m pe 43 de m şi și este înconjurată spre nord, vest şi și sud de două rânduri de chilii. Aceste chilii au fost construite în perioade diferite şi și au fost terminate în secolul al XVII-lea.

În partea estică a curţiicurții, dincolo de grădini şi și în afara zidului sunt cinci morminte din secolul al XIX-lea. Acestea aparţin aparțin unei familii remarcabile, nobile şi și înstărite din Paros care a contribuit cu asistenţă asistență financiară remarcabilă la renovarea bisericii şi și care, de asemenea, sunt creştini creștini foarte pioşipioși. De asemenea, aici a fost înmormântată în 1848 [[w:Manto Mavrogenous|Manto Mavroyenis]], o eroină din [[w:Greek War of Independence|Războiul de IndependenţăIndependență]] din Grecia din 1821.

Dintr-o clădire de marmură cu arcade din secolul al IV-lea care forma atriul bisericii au mai rămas câteva coloane şi și temelia de mamrmură. Aceasta făcea parte din faţade fațade impresionantă a bisericii care îi apărea credinciosului după ce trecea de porţile porțile poleite de trei ori.

În acestă parte a bisericii sunt multe morminte; Printre acestea se găsesc cele ale lui Nicholas Kondilis (1681), Nicholas Voutzaras (1617) şi și George Mavroyenis (1870). Aceste morminte au o importanţă importanță istorică şi și sunt ultimul loc de odihnă al celor care sunt consideraţi importanţi şi considerați importanți și care au contribuit cu generozitate la restaurarea şi și renovarea bisericii.

Biserica principală are dimensiunile de 30 pe 25 de m şi și este o remarcabilă realizare arhitecturală; armonia interiorului ei creează un sentiment de atmosferă antică şi și armonie interioară. În centru există o biserică în formă de cruce cu coloane pe laturile de nord, sud şi și vest. Mai există şi și nivelul al II-lea (gynaeceum) cu o serie de stâlpi cu secţiune secțiune pătrată. De asemenea, şi aceştia și aceștia au formă de cruce pentru a forma patru bolţi bolți în mijloc şi și o "bolţi bolți în formă de cruce" pe laturi. Cele patru bolţi bolți ale domului, care este susţinut susținut pe patru triunghiuri sferice şi și pe patru coloane foarte mari.

Pe două din cele patru triunghiuri sferice sunt pictaţi pictați serafimi cu şase șase aripi, în lume existând doar o singură altă biserică în care serafimii cu şase șase aripi sunt pictaţi pictați pe triunghiurile sferice, şi și anume Sfânta Sofia din Constantinopol.

Bolţile Bolțile de nord şi și de vest au căzut în timpul cutremurului de pământ din anul 1733 dar au fost reconstruite ulterior.

Image:Ekatontapyliani_1.JPG|<small>Vedere din biserica principală şi și iconostas</small>Image:Ekatontapyliani_6.JPG|<small> Vedere din biserica principală şi și iconostas </small>Image:Ekatontapyliani_7.JPG|<small> Vedere din biserica principală şi și iconostas </small>

Image:Ekatontapyliani_3.JPG|<small>Vedere apărţii apărții de sus a iconostasului</small>

:În zidul nordic al bisericii se găseşte găsește o capelă mică a Maicii Domnului. Aici se găseşte şi găsește și un mormânt care pe vremuri conţinea moaştele conținea moaștele unui sfânt.

:Această capelă are 19 pe 15 m şi și este situată în nordul altarului bisericii principale. Este cea mai veche capelă, nu numai a întregului complex ci din întreaga insulă. Mulţi Mulți arheologi cred că acesta este locul unde s-a rugat Sfânta [[Elena]] înainte de a se aventura în căutarea Sfintei Cruci din Ierusalim.*Capela Sfinţilor Sfinților neiubitori de arginţi arginți Anargyron

:Această capelă de 8 pe 2,5 m se găseşte găsește în sudul Capelei Sfinţilor Sfinților neiubitori de arginţi şi arginți și este legată direct cu aceasta cu toate că are un tavan separat.

==Cristelniţa Cristelnița de botez==

Image:Ekatontapyliani_5.JPG|Cristelniţa Cristelnița de botezt: Vechea cristelniţă cristelniță "Photistirion" de botez

Această poartă a fost adusă în aripa de nord a complexului de către profesorul Anastasius (Orlandos) în timpul restaurării porţii porții centrale a narthex-ului. Poarta monumentului este bogat decorată cu marmură şi și este formată din două coloane ciudate cu cornişe şi cornișe și anthemium? în partea de sus. Aceste coloane stau pe o temelie cubică în care sunt sculptate două forme umane amuzante. Aceste forme umane sunt baza legendei asociate cu această poartă.

===Legenda porţilor porților complexului=== {{ciot}}

==Vezi şiși==

[[Categorie:Biserici greceştigrecești|Panagia Ekatontapyliani]]