Modificări

'''Schitul''' este o mică aşezare așezare [[monah]]ală, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate de [[călugăr]]i trăieşte trăiește în [[isihasm|isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei [[mănăstire|mănăstiri]] mai mari, care susţine şi susține și din punct de vedere material schitul. Adesea un schit creştecrește, devenind el însuşi însuși o mănăstire, independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei [[tradiție]]i spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional tradițional socotit având statut de mănăstire).

Există două principale tipuri de schituri: schiturile de tip anahoretic sau pustnicesc (uneori numit de tip [[lavră]]) şi și cele de tip [[Chinovie|cenobitic ]] (de obşteobște).

Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (nunită numită "[[catolicon]]", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de [[Chilie|chilii ]] individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca [[duminica şi ]] și în sărbători să se aduce adune cu toţii toții la biserica mare (catoliconul).

Într-un schit de tip cenobitic călugării sau călugăriţele călugărițele duc o viaţă viață monastică mai accentuată şi și mai apropiată de tipul de viaţă viață al mănăstirii-mamă. Cel mai adesea chiliile dintr-un asemenea schit nu sunt "împrăştiateîmprăștiate", ci foarte apropiate sau constituite într-un singur corp de chilii.

În [[Drept canonic|dreptul canonic]], schiturile au state juridice diferite de la o tradiţie tradiție locală la alta şi și de la o epocă la alta.

===Nitria şi și Kellia (Egipt)===Două din cele mai importante centre monahale străvechi au fost [[Nitria]] şi [[Kellia]] (Celulele sau CeluleleChiliile), fondate în secolul al IV-lea.

Nitria a fost fondată în jurul anului 325 de [[AmounAmmun Egipteanul|Ammun]], contemporan cu [[Antonie cel Mare]]. La scurtă vreme, în 338, Amoun Ammun se vede obligat să fondeze Kellia – la aprox 18-19 km sud de Nitria –, sub forma unui schit subordonat Nitriei, dar un loc mai liniştit şi liniștit și mai solitar decât centrul monahal al Nitriei, unde numărul de monahi era în continuă creştere creștere <ref>O relatare a fondării schitului Kellia se găseşte găsește în [[Apophthegmata PatrumPatericul egiptean]] (cugetările [[Părinţii Părinții pustiei|Părinţilor Părinților pustiei]]), colecţa colecția alfabetică, Antonie 34.</ref>.

« În a sa ''Istorie Ecleziastică'' (ch.II.3), [[Rufin]] număra în anul 373 cel puţin puțin trei mii de călugări. [[PalladePaladie al Elenopolisului]] vorbeşte vorbește de cinci mii (''Istoria lausiacă'', 7.2) deoarece el a vizitat locurile douăzeci de ani mai târziu. ’''Historia Monachorum'' relatează că aceşti acești călugări ocupau în jur de cincizeci de "locuinţelocuințe" (gr. ''monai'') de toate dimensiunile, de diferite feluri, de la unele care cuprindeau doar doi sau trei călugări până la unele în care locuiau sute de monahi. De fapt, putem citi în lucrarea lui Pallade Paladie ''Dialoguri despre viaţa viața Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]'' că o anumită "mănăstire" avea două sute zece călugări iar o alta o sută cincizeci. » <ref>Derwas J. Chitty, ''Şi Și pustia a devenit un oraşoraș... Introducere la studiul monahismului egiptean şi și palestinian în imperiul creştincreștin'', Abaţia de Abația Bellefontaine, 1979, SO 31, pp.75-76.</ref>

Dar şi și la Kellia, de asemenea, din ce în ce mai mulţi mulți călugări soseau, fugind de aglomeraţia aglomerația din Nitria ceea ce a făcut ca şi și acest aşezământ așezământ să ocupe în scurt timp o suprafaţă suprafață mare. Tot conform relatării lui PalladePaladie, care ajunge la Kellia în jurul anului 390, aici locuiau aproape 600 de călugări. Săpăturile arheologice contemporane, demarate în anul 1964, au scos la lumină un adevărat oraş oraș monahal: peste 30 km² de ruine de aşezări așezări monahale ! <ref>Antoine Guillaumont, ''La originile monahismului creştincreștin. Pentru o fenomenologie a monahismului'', Abaţia de Abația Bellefontaine, 1979, SO 30, ch. 10: "Istoria călugărilor de la Kellia", pp. 151-167.</ref>

Prima înfiinţare înființare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când Mitropolitul [[Mitropolit]]ul Moldovei, [[Varlaam MoţocMoțoc]], decide să adune câţiva pustnici câțiva [[pustnic]]i de prin pădurile acestor munţi munți într-un schit (era vorba la început de şapte șapte pustnici, toţi toți provenind de la Mănăstirea NeamţNeamț). Mitropolitul le construieşte construiește o biserică şi și chilii şi și pune noul schit în subordinea mitropoliei[[mitropolie]]i. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>

În 1734 [[Episcop]]ul [[Ghideon de Roman ]] a construit o nouă biserică, a repopulat schitul şi și l-a subordonat Mănăstirii Secu (ea-însăşi însăși fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiţiei tradiției marelui [[stareţstareț]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).