Modificări

Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei (la 20 ianuarie 1527) cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor (țărănii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria cronicarul Grigore Ureche: „''aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș''”.<ref name="Moldova 650">[http://moldova650.asm.md/node/37 Academia de Științe a Moldovei - Moldova 650 ani: Petru Rareș]</ref>Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii şi ţara”, după detalierea lui Grigore Ureche, în care rolul elegibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ţinând seama de dorinţa domnului defunct şi luând în considerare dovezile care arătau că „''ieste de osul lui Ştefan vodă''”, l-au ales domn al Moldovei pe Petru Rareş. A urmat „ridicarea” sa ca domn, adică ungerea (miruirea) şi încoronarea sa, ceremonia având loc la 20 ianuarie 1527, în cetatea de scaun a Sucevei.<ref>Rezachevici (2001), vol. 1, p. 561.</ref>  Domnia lui Petru Rareş a reprezentat o epocă însemnată din istoria Moldovei, cu lumini şi umbre, cu ambiţii poate prea mari pentru fiul lui Ştefan cel Mare, care s-a dorit neatârnat faţă de Poart Otomană, ceea ce nu i-a reuşit întru totul, cât şi faţă de Polonia, ceea ce i-a izbutit însă pe deplin.