Modificări

{{ÎmbunătăţireÎmbunătățire}}

O '''tundere''' este tăierea părului ca o componentă a câteva [[Sfintele Taine|taine]] de iniţiereinițiere. În prezent, în Ortodoxia răsăriteană, există trei tipuri de tundere: la [[botez]], [[monahalmonah]]ă şi ală și [[cler]]icală. Tunderea simbolizează auto-oferirea celui tuns lui Dumnezeu.

Tunderea constă întotdeauna în tăierea a patru şuviţe șuvițe de păr sub forma unei [[cruce|cruci]]: din partea din faţă față a capului în timp ce persoana care slujeşte slujește spune "în Numele Tatălui," din partea din spate a capului în timp ce spune "şi și al Fiului," şi și din cele două părţi părți laterale ale capului în timp ce spune "şi și al Sfântului Duh." În toate cazurile , este permis ca părul să crească din nou; tunderea aceasta nu este o frizerie. Părul care a fost tăiat este ars în [[căţuiecățuie]].

Tunderea de la botez se face în timpul săvârşirii săvârșirii Sfintei Taine a Botezului ca primă ofrandă de sacrificiu oferită de proaspătul botezat. În unele tradiţiitradiții, când un [[convertire|convertit]] este [[mirungere|uns cu mir]], are loc şi și tunderea.

Tunderea în monahism (care este de trei grade: [[ranguri monahale|rasofor]], [[ranguri monahale|stavrofor]] şi și [[ranguri monahale|schima mare]]) este ritualul de introducere în cadrul monahismului.

Tunderea clerului este realizată înainte de [[hirotonire]]a la rangul de [[citeţciteț]]. Acest lucru a dus la termenul folosit în mod obişnuit obișnuit de "tundere a unui citeţciteț," cu toate că tehnic, ritul tunderii are loc anterior hirotonirii prin punerea mâinilor.