Modificări

Salt la: navigare, căutare

Simeon Metafrastul

109 octeți adăugați, 14 noiembrie 2013 08:26
Viețile Sfinților: traducere
Un ''Menologion'' este de fapt o colecție de [[hagiografie|vieți ale sfinților]], aranjate în ordinea din calendar. Aprobat de Biserică, el are un caracter oficial, pe acesta bazându-se extrasele și rezumatele care sunt folosite pentru uz liturgic. Compilația lui Simeon Metafrastul este cea mai importantă dintre aceste colecții de vieți ale sfinților, fiind în același timp și cea mai importantă scriere a sa. Ei i se datorează și supranumele de ''Metafrast'' care i s-a dat lui Simeon și a fost și principalul motiv pentru care acesta a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] încă din secolul al XI-lea.
Conform lui [[Mihail Psellos]] (un călugăr bizantin, scriitor, filosof, om politic și istoric din secolul al XI-lea), scrierile despre viețile sfinților nu mai erau citite în Biserică, din cauza stilului lor prea aspru și a limbajului învechit, „care ar fi putut să-i facă pe credincioși să râdă la auzul acestora”. Din acest motiv, împăratul Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' i-a cerut lui Simeon să revizuiască și să rescrie ''Viețile sfinților'' pentru a le face utilizabile într-o societate care devenise mai rafinată și mai pretențioasă. Această rescriere trebuie privită și în în cadrul mai larg al vastei campanii de revizuire a normelor juridice, administrative și chiar gramaticale, campanie inițiată de Constantin al VII-lea cu scopul declarat de a promova o „cultură oficială” destinată stabilizării imperiului.
Simeon a adunat un mare număr de manuscrise referitoare viețile sfinților, le-a tradus din limbile originale (greaca veche, siriacă și coptă), a selecționat textele care i s-au părut cele mai potrivite și le-a „metafrazat” (în sensul traducerii unui text prin care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului<ref>''Metafrază'', în: Florin Marcu, ''Marele dicționar de neologisme'', Editura Saeculum, București, 2008. ISBN 9789738455269.</ref>).
En fait, il faut considérer cette révision du répertoire hagiographique dans le cadre général des vastes entreprises encyclopédiques – historiques, juridiques, administratives, grammaticales… - ordonnées par Constantin VII afin de promouvoir des cadres de pensée, des normes et des usages, sinon une « culture officielle » destinée à stabiliser l'Empire.
 
Syméon est un maître d'œuvre réunissant autour de lui des compétences variées. Il rassemble un grand nombre de manuscrits, fait traduire en grec des vies syriaques et coptes, choisit parmi ces textes ceux qui paraissent les plus convenables et entreprend de les « métaphraser ».
Dans son état final, le ménologe comprend dix volumes, dont huit pour les quatre premiers mois de l'année liturgique (de septembre à décembre) ; les deux autres concernent des saints de février à avril pour l'un, des saints du mois d'août pour l'autre. C'est dire que le travail de révision n'a pas été achevé, interrompu peut-être par la mort de Constantin VII, par celle de Romain II sûrement. Cependant, les travaux de la critique moderne qui s'efforce de dater précisément les divers composants du ménologe donnent à penser que Syméon a continué à y travailler, sans doute jusque vers 980.
14.992 de modificări

Meniu de navigare