Modificări

|biserici= [[Mănăstirea Bistriţa Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistriţa Bistrița (Vâlcea)]]

[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] şi și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''Grigorie Decapolitul''' s-a născut la sfârşitul sfârșitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viaţă viață monahală exemplară şi și a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. A murit într-o [[mănăstire]] din [[Constantinopol]], în ziua de [[20 noiembrie]] 842.

Cinstitele sale [[moaştemoaște]], după mai multe veacuri de mutări datorate vitregiei vremurilor, au fost aduse la [[Mănăstirea Bistriţa Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea BistriţaBistrița]] din judeţul județul Vâlcea, unde se află şi și în prezent. În anul 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]], [[Prăznuire|prăznuirea]] sa fiind pe [[20 noiembrie]].

==ViaţaViața==Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în oraşul orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, care aparţinea aparținea pe atunci Imperiului bizantin. Din punct de vedere etimologic, supranumele ''Decapolitul'' i se trage de la locul de naşterenaștere: ''Decapolis'' (grec. deka = zece, polis = oraşoraș) era un grup de zece oraşe orașe situat în Isauria (Iordania şi și Siria de astăzi); în limba română folosită în scrierile religioase, s-a preferat forma arhaică ''Decapolea'', în loc de ''Decapolis''.Se crede că s-a născut prin anii 780-790, deci chiar în vremea când a avut loc [[Sinodul VII Ecumenic]] de la [[Niceea]] din anul 787, sinod care a condamnat [[iconoclasm]]ul, adică pe cei care respingeau cultul [[icoană|icoanelor]]. Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind şi și o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost dat la învăţăturaînvățătura, pentru a putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovniceştiduhovnicești. Lua parte la slujbe, se ruga, citea [[Sfânta Scriptură]], făcea fapte de milostenie, arăta o dragoste sinceră faţă față de toţi toți cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se ruga şi și a medita. Apoi a respins îndemnul părinţilor părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceştia şi aceștia și s-a retras în Munţii Munții Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor<ref>Acest fapt se referă desigur la cea de-a doua doua perioadă [[Iconoclasm|iconoclastă]], iniţiată inițiată de către împăratul Leon al V-lea în anul 813. Este şi și un argument în favoarea datării naşterii nașterii sfântului Grigorie în anul 790: în 813, la întâlnirea sa cu acel episcop, ar fi avut deci 23 de ani; dacă s-ar fi născut în 780, ar fi avut 33 de ani - o vârstă prea înaintată pentru un novice.</ref>. Arătându-i dorinţa dorința de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o [[mănăstire]] din apropiere, pentru a se iniţia iniția în tainele vieţii vieții monahale.

Între timp, tatăl său a murit. Mama sa, aflând unde este, l-a îndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era şi și un alt frate al său, ca împreună să-şi și ducă mai uşor viaţa ușor viața de călugăr, închinată numai lui Dumnezeu. A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame şi și s-a aşezat așezat în acea mânăstire, alături de fratele său. Dar în curând şiși-au dat seama că [[egumen]]ul mănăstirii, ca şi și unii călugări, trecuseră de partea iconoclastilor, adică a duşmanilor dușmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credinţe şi credințe și a hotărârilor luate de către [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în faţa fața tuturor călugărilor din obştea obștea respectivă. Acesta a poruncit însă că Grigorie să fie bătut. În această situaţiesituație, cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 ani.

Urcând mereu pe treptele vieţii duhovniceştivieții duhovnicești, a cerut îngăduinţa îngăduința să se retragă într-o peşteră peșteră din Munţii Munții Isauriei, pentru a trăi singur. A trăit aici mai mulţi mulți ani, luptând cu ispitele şi și cu lipsa de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune şi meditaţieși meditație, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curăţit Curățit astfel de patimile trupeşti şi sufleteştitrupești și sufletești, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peştera şi peștera și locurile natale, pentru ca să poată fi de folos şi și altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus, întâmpinând multe lipsuri şi și chiar prigoane. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în oraşul orașul Proconez, unde a fost găzduit în casa unui om sărac, dar pe care mai apoi Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Părăsind apoi pe acest creştin creștin ospitalier, Grigorie a ajuns la Enos, în Macedonia, unde este bătut de un tânăr, dar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să-l ierte. Cu o corabie a unor piraţipirați, uimiţi uimiți de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la [[Roma]].

Acolo, a trăit câteva luni neştiut neștiut de nimeni. Vindecarea unui om poseat de demoni l-a făcut însă cunoscut, dar el plecă pe ascuns la Siracuza (în Sicilia). A vindecat şi și aici câţiva câțiva bolnavi prin rugăciunile sale şi și a îndrumat spre o viaţă viață mai curată pe mulţi mulți locuitori ai Siracuzei.

Din Sicilia, Grigorie s-a reîntors în Grecia, la Hidros, unde era cât pe ce să fie ucis de către [[Iconoclasm|iconoclaştiiconoclaști]], dar a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, după cum a scăpat şi și din alte grele încercări. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la [[mănăstire]]a [[Sfânt]]ul [[Mina de Constantinopol|Mina]]. Aici devine foarte cunoscut prin darul său de a prezice viitorul, dar şi și prin viaţa viața sa aleasă. [[Ignatie Diaconul]], cel care i-a scris viaţaviața, aminteşte amintește despre multe din vindecările săvârşite săvârșite de el prin puterea rugăciunii, ca şi și multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci când era nevoie, împotriva ereticilor sau necredincioşilornecredincioșilor. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Mai mulţi mulți călugări şi credincioşi stăpâniţi și credincioși stăpâniți de duhuri necurate au fost vindecaţi vindecați în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.

Virtuţile Virtuțile cu care era împodobit, ca şi și darul vindecărilor l-au facut pe Grigorie vrednic să primească [[Sfintele Taine|sfânta taină]] a [[Preot|preoţieipreoției]]. Şi-a continuat viaţa viața cu aceeaşi aceeași râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săi.

Spre sfârşitul vieţiisfârșitul vieții, Dumnezeu i-a dat o boală grea. Vestea suferinţei suferinței sale s-a răspândit repede, ajungând până la [[Constantinopol]], unde se găsea şi și unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul icoanelor. Acesta îl înştiinţă înștiință pe Grigorie unde este, arătându-i dorinţa dorința de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsi pe unchiul său, din fericire eliberat din temniţătemniță. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de [[20 noiembrie]] a anului 842.

Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un [[sinod]] la [[Constantinopol]] care a consfinţit consfințit reinstaurarea cultului [[icoană|icoanelor]]. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătoreşte sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]], ca zi de biruinţă biruință a dreptei credinţecredințe.

==MoaşteleMoaștele==La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârşeau săvârșeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-a atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum şi și a unor îndrăciţiîndrăciți. După trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul şi și să-l aşeze așeze într-o raclă. Rămăşiţele Rămășițele sale pământeşti pământești erau întregi şi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte moaştemoaște.

Nu se cunoaşte cunoaște exact când s-a făcut slujba specială de canonizare a noului sfânt, numit de acum înainte Grigorie Decapolitul, după provincia ''Decapolis'' în care se născuse.

[[MoaşteMoaște]]le Sfântului Grigorie au rămas într-o [[mănăstire]] din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său [[Iosif Imnograful]]. Au rămas aici mai bine de şase șase veacuri, până după [[Căderea Constantinopolului|căderea Constantinopolului]] din anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci. Tradiţia Tradiția spune ca racla cu sfintele moaşte moaște a fost dusă de către [[Monahism|monahii]] care o păzeau, în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intr-o mănăstire, săvârşindusăvârșindu-se alte minuni în jurul lor.

Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la [[Mănăstirea Bistriţa Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea BistriţaBistrița]] din Oltenia, ctitorită de el şi fraţii și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armaşul şi Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaştele moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaştelormoaștelor. Însă dragostea Banului Barbu faţă față de moaşte moaște are alt deznodământ: aşezate așezate pe un taler al balanţeibalanței, moaştele moaștele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanţa balanța se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame:''"Vezi, vezi, cum creştin creștin la creştin creștin trage"''. Barbu însuşi însuși s-a călugarit la Mănăstirea BistriţaBistrița, spre sfârşitul vieţii sfârșitul vieții sale, sub numele de Pahomie.

De atunci şi și până astăzi cinstitele moaşte moaște se gasesc tot la Mănăstirea BistriţaBistrița. Drept aceea, credincioşii credincioșii români au aratat mereu o cinste deosebită moaştelor moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în faţa fața lor şi și să ceară ocrotire. Un învăţat învățat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), care a trăit mulţi mulți ani la Mănăstirea Dealu, i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen]]ului Teofil al BistriţeiBistriței, viitorul [[Mitropolit]] al Ţării RomâneştiRomânești. Aceasta a fost tipărită în greceşte grecește la Bucureşti București în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[Parascheva de la IaşiIași|Parascheva]]). Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă şi și el pe scurt viaţa viața Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare ''Viaţa şi Viața și petrecerea sfinţilorsfinților''.

În anul 1656 Constantin Şerban Voievod (ctitorul bisericii actualei [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhii]]) a donat o raclă de argint în care au fost aşezate așezate sfintele moaştemoaște. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese BucureştiulBucureștiul, racla cu moaştele moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în faţa fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ţinute ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.

În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebit despte Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viaţa viața sa, slujba care se săvârşeşte săvârșește în ziua trecerii sale la Domnul ([[20 noiembrie]]), precum si paraclisul său. Slujba şi viaţa și viața lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate ediţiile româneşti edițiile românești ale [[Minei]]ului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate "Vieţile Viețile de sfinţisfinți" care s-au tipărit în româneşteromânește. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România.

Bucurându-se de această aleasă cinstire, la [[28 februarie]] 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]]. De-acum înainte el va fi cinstit în toate lăcaşurile lăcașurile de cult ortodoxe româneştiromânești, prin slujbe şi și rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul său, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la această generalizare în cadrul unor mari solemnităţi bisericeştisolemnități bisericești, care au avut loc în octombrie 1955.

:Chip te-ai făcut înfrânării şi și prin dumnezeiescul Duh pe toţi toți i-ai luminat; alergarea dreptei credinţe credințe ai săvârşitsăvârșit-o şi și cu învăţăturile învățăturile lumea ai luminat şi și ai mustrat cugetele celor rău credincioşicredincioși. Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

:Soare luminos pe tine Biserica te cunoaştecunoaște, cu podoabele faptelor bune şi și cu razele tămăduirilor pe toţi toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiască pomenirea ta şi și cinstim nevoinţele nevoințele tale, preafericite Părinte, înţelepte înțelepte Grigorie.

 [[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Grigorie Decapolitul se zugrăveşte zugrăvește ca un om de statură mijlocie, nu prea bătrân, cu chipul uscăţiv şi uscățiv și palid, cu creştetul pleşuvcreștetul pleșuv, cu părul negru până la urechi şi și barbă tot neagră, rotundă şi și cu câteva fire albe; se zugrăveşte zugrăvește în veşminte preoţeşti veșminte preoțești sau în veşminte veșminte monahale şi și cu capul acoperit cu [[VeşminteVeșminte#Ve.C5.9Fminte_monastice|camilafca]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 191, 203.</ref>.

*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-grigorie-decapolitul-de-la-bistrita-valcea.html Sfântul Grigorie Decapolitul de la BistriţaBistrița]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_V%C3%A2lcea) Wikipedia.ro - Manăstirea BistriţaBistrița]

*[http://www.manastireabistrita.ro/ Mănăstirea Bistriţa Bistrița (sit oficial)]*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/pestera-sfantului-grigorie-decapolitul-68022.html Peştera Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul]