14.992 de modificări
Modificări
completări și ref.
{{Format:Articol de calitate}}
{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = Papa Adrian I al Romei
===Ultimii ani===
În timpul lungului său pontificat, Adrian I a manifestat un interes activ față de aspectele edilitare ale Romei. Datorită numeroaselor lucrări de construcție dar și de refacere a unor biserici mai vechi, se poate vorbi de o adevărată „Romă a lui Adrian I”. Au fost refăcute digurile râului Tibru (după inundațiile din anul 791) și fost întărite zidurile cetății. Importantă a fost și repararea apeductelor romane, obținându-se o distribuire mai rațională a apei între diferitele zone ale orașului.<ref name="Claudio Pendina"/>
Papa Adrian I a murit în ziua de [[Crăciun]] ([[25 decembrie]]) a anului 795, la respectabila vârstă de 95 de ani. A fost [[Înmormântare|înmormântat]] în bazilica Sf. Petru din Roma.
În anul 794 Carol cel Mare a convocat un [[sinod]] la Frankfurt pe Main la care au participat episcopi din apusul Europei, atât din teritoriile controlate de franci, cât și din alte zone, ca Britania etc. Au participat, de asemenea, și trimiși ai Papei Adrian. Acest sinod marchează începuturile înstrăinării creștinismului franc de învățăturile apostolice și patristice ale Ortodoxiei. Printre altele, la acest sinod au fost respinse unele dintre hotărârile luate la [[Sinodul VII Ecumenic|cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic]] (în principal datorită traducerii greșite în limba latină), iar în [[Crez]] a fost introdus articolul ''[[Filioque]]''.
Problema traducerii defectuase din limba greacă în latină a hotărârilor luate la Sinodul VII Ecumenic, traducere făcută din porunca lui Adrian I, a constat îndeosebi din faptul că grecescul προσκύνήσις, care înseamnă ''venerație'', fost tradus în latinește prin ''adorație'', ca și cum acel sinod ar fi definit ''adorarea'' icoanelor și nu cinstirea, venerarea, acestora. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi apuseni a compus o detaliată și polemică ''refutatio'' (respingere) a tot ceea ce li se părea mai puțin favorabil din actele sinodale; această ''refutatio'' a fost publicată și este cunoscută sub numele de „''Libri Carolini''”. În ''Libri Carolini'' era combătută cu sarcasm decizia [[Sinodul VII Ecumenic|sinodului al doilea de la Niceea]], fiind refuzată „adorarea” icoanelor, care ar fi trebuit să servească doar la împodobirea bisericilor. Făcând după respectivele documentele un rezumat, Carol cel Mare i l-a trimis lui Adrian pentru ca aceste sa-l aprobe și să recunoască nulitatea sinodului de la Niceea. Adrian I a luat apărarea hotărârilor Sinodului VII Ecumenic și i-a furnizat regelui franc toate explicațiile necesare – a făcut-o cu o erudiție remarcabilă.<ref>Jacques Paul Migne, ''Patrologiae Cursus Completus. Series Latina''. pp. 1247–1292 ([http://books.google.ro/books?id=X4HYAAAAMAAJ&pg=PA13&hl=ro&source=gbs_selected_pages&cad=3#v=onepage&q&f=false online])</ref> El a refuzat anularea deciziilor sinodului și a răspuns cu calm și fermitate că la Niceea nu fusese aprobat nimic anormal, ci se aplanase o mai veche controversă (cea a iconoclasmului) care separa cele două Biserici. Se pare însă că aceste explicații au ajuns prea târziu pentru a mai împiedica sinodul de la Frankfurt (794) să respingă o parte din hotărârile Sinodului VII Ecumenic ca și cum ar fi susținut adorarea icoanelor.
Acest sinod de la Frankfurt pe Main a acutizat tensiunile deja existente dintre [[Biserică|Bisericile]] Răsăritene şi cea Apuseană. Aceste tensiuni aveau atât motive dogmatice (''Filioque'', practica utilizării ''azimei'' la [[euharistie]] în Biserica Apuseană etc.), cât și, mai ales, motive politice. În plus, cererea [[Papă|papilor]] de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalţi [[patriarh]]i nu era acceptată de către aceştia, care îl considerau pe [[episcop]]ul Romei doar ca pe un ''primus inter pares'' („primul între egali”).
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Papi ai Romei]]
[[Categorie:Articole de calitate]]
[[en:Adrian I of Rome]]
