6.119 modificări
Modificări
→Mărturii din Sfânta Scriptură
====Mărturii din Sfânta Scriptură====
Accepţiunea principală a pururea-fecioriei Maicii Domnului este dată de înţelegerea Fecioarei Maria ca fiind noul Chivot al Legământului, o creaţie care, cumva, L-a putut cuprinde pe Dumnezeu Cel necuprins. Motivul pentru care Dreptul [[Iosif]], ("Logodnicul", cum îl numeşte Tradiţia) nu a avut relaţii maritale cu ea este că el a văzut-o ca fiind aleasă, pusă de-o parte deoparte pentru a fi folosită de Dumnezeu (tot astfel cum ar putea cineva înţelege Arca sau Chivotul Legământului), astfel că pântecele ei fusese, într-un anume sens, transformat într-un templu. Limbajul folosit în Noul Testament pentru a face referire la Fecioara Maria se aseamănă cu cel folosit pentru Arca din vechime:
Dintr-un email care a circulat pe Internet :
:Pentru prima dată prezenţa lui Dumnezeu s-a pogorît asupra unei persoane, făcând din ea o nouă Arcă (sau Chivot) a(l) Legământului... Rene Laurentin vorbeşte de subtila utilizare a imaginilor referitoare la Chivot [la începutul Evangheliei după Luca]. De exemplu, arată cum în II Regi 6 există o referire la faptul că Arca legământului a călătorit spre dealurile (munţii) lui Iuda. Aceeaşi frază este folosită pentru a descrie călătoria Mariei: "sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda... (Luca 1, 39). Și David, şi Maria, "sculându-se... s-au dus". Laurentin merge mai departe cu descrierea: când, la II Regi 6,2 şi Luca 1, 39, Chivotul şi Maria ajung la destinaţie, ambele sunt întâmpinate cu "strigăte de bucurie". Iar cuvântul folosit pentru a exprima "închinarea" Elisabetei, ''anafametezein'', este unul foarte rar. Este folosit numai în legătură cu vechile ceremonii liturgice având în centru Chivotul Legământului. Tradus literal, înseamnă 'a striga cu glas tare', 'a proclama' sau 'a intona'.
:Elisabeta o salută pe Maria în acelaşi fel în care a fost întâmpinat Chivotul Legământului. Intrarea Arcei Chivotului şi cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casă. După cum casa lui Obededom a fost binecuvântată, tot astfel [[Elisabeta ]] consideră că şi casa ei este binecuvântată. Laurentin continuă: vorbeşte despre modul în care atât David, cât şi Elisabeta reacţionează cu uimire/teamă (awe): "Cum va intra chivotul Domnului la mine?", spune David la II Regi 6, 9; iar Elisabeta, de asemenea, zice "Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" Chivotul Legământului şi Maica Domnului nostru sunt, într-un anumit sens, două moduri de a privi aceeaşi realitate - realitate care devine mai limpede şi mai personală odată cu Maica Domnului. În sfârşit, atât Chivotul, cât şi Maria rămân în casele respective câte trei luni (II Regi 6, 11 şi Luca 1, 56).
: La Luca 1 și 2 apar: vestirea [[Arhanghel|Arhanghelului Gavriil ]] către [[Zaharia ]] și, șase luni mai târziu, bunavestire a acestuia către Maria; mai apoi, după alte nouă luni, nașterea lui Iisus și, după alte treizeci de zile, aducerea Lui la templu. Dacă se adună cele 180 de zile ale primelor șase luni cu cele 270 de zile ale celor nouă luni și patruzeci de zile pentru aducerea la Templu, rezultatul este 490, număr foarte rar care se găsește într-una din cele mai impresionante profeții din Vechiul Testament, cea de la Daniel 9. Evanghelistul Luca dă încă o dată o indicație în plus, ceea ce înseamnă, pentru cei care sunt dispuși să cerceteze înțelesurile mai adânci ale textului pentru a descoperi toate sensurile inspirate de Dumnezeu, ca să arate ce a făcut El ca să instituie un Nou Legământ spre mântuirea oamenilor, întru Hristos și Preabinecuvântata Lui Maică.
[E O NECONCORDANȚĂ ÎN TEXT, 30 DE ZILE DEVIN 40 DE ZILE?]
Cum dar Domnul Hristos ar putea avea frați? Mulți înțeleg istoria Dreptului Iosif și a Fecioarei Maria ca pe cea a unor tineri căsătoriți care se pregătesc să-și înceapă viata împreună. Dar Tradiția Bisericii spune altceva. Dreptul Iosif era mult mai bătrân decât Fecioara Maria, era văduv și avusese copii din prima sa căsătorie, astfel încât fiii lui erau, într-un anumit sens, frații lui Iisus. Iar faptul că aceștia erau cu mult mai vârstnici decât El poate explica în parte și modul în care L-au tratat, ca pe un mezin al familiei, oarecum ieșit din minți. Iosif o ia pe Maria oarecum sub tutela lui pe Maria, deoarece, trăind pe lângă Templu ca fecioară închinată lui Dumnezeu, ea nu putea iesi în lume de una singură. De aceea Iosif, un om drept, respectat, a fost ales să o ia la el. Aceasta explică și de ce ideea că ei ''ar fi trebuit'' să aibă relații intime este falsă: căci Ea alesese deja fecioria pentru toată viața, iar el era un bărbat mult mai în vârstă, care avusese deja copii și a cărui soață murise. O altă posibilă explicație pentru existența unor "frați" ai Domnului este aceea (exprimată de Fericitul Ieronim) conform căreia aceștia ar fi fost fiii lui Cleopa, fratele Sf. Iosif, care murise și ai cărui copii și văduvă erau, conform tradiției mozaice, în custodia lui.
Mai mult, atât termenul evreiesc, cât și termenul grecesc folosiți pentru "frate" sunt adesea folosiți pentru a desemna rude care nu erau ceea ce se înțelege în română prin "frați" putea fi vorba de veri, unchi sau alte rude. De exemplu, [[Avraam ]] și [[Lot ]] sunt numiți ''adelphoi'' în Facerea 14,14 din Septuaginta (traducerea grecească a Vechiului Testament), deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi "frați". [[Iacov ]] si [[Laban ]] sunt și ei numiți "frați" (Facerea 29, 15), deși Laban era unchiul lui Iacov. În orice caz, cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul "frați" din limba română (problema se reproduce în toate limbile romanice și în engleză).
În plus, în Scripturi nu există nici un loc din Scriptură în care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit "fiul Mariei".
