Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iustinian I

2.148 de octeți adăugați, 15 noiembrie 2012 11:12
m
fără descrierea modificării
[[Image:Justinian.jpg|right|thumb|Sfântul Iustinian, Împărat al Romei şi al Bizanţului în secolul al şaselea]]
Sfântul şi drept-credinciosul Împărat '''Iustinian I''' ([[11 mai]], 483 – [[14 noiembrie]], 565) a condus [[Imperiul Roman de Răsărit]] de la [[1 august]] 527, până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi conducători ai antichităţii târzii şi o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi un campion apărător al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei ]] şi un [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[Bizanţ]]ul a câştigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi triburile vizigote. Iustinian este cunoscut şi sub numele de "ultimul împărat roman", fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilor. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuieşte ]] pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]]<ref>Nota părintelui Macarie Simonopetritul în Sinaxarul dânsului: „L’historien Évagre le Scholastique (Hist. ecclés. IV, 39, PG 86, 2781), bien connu pour son antipathie à l’égard de Justinien, affirme qu’à la fin de sa vie l’empereur publia un décret en faveur de l’aphartodocétisme, doctrine selon laquelle le corps du Christ ayant été incorruptible du fait de l’union à sa divinité, Jésus n’aurait souffert qu’en apparence, par un miracle de sa volonté. On peut toutefois s’étonner que l’empereur-théologien soit tombé dans une forme aussi grossière de monophysisme, alors que tous les écrits publiés sous son nom proclament exactement le contraire. Il semble donc plus plausible de penser que sa politique de réconciliation avec les monophysites porta ses opposants à l’accuser d’être tombé dans l’hérésie [cf. la notice de S. Eutyque de Constantinople, 6 avr.]. Cette thèse de l’aphtartodocétisme de l’empereur, généralement admise par les historiens, commence d’ailleurs à être remise en cause à la lumière des recherches récentes, cf. A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne, t. II/2, l’Église de Constantinople au VIe s., Paris, 1993, 612-620. À moins toutefois, que l’empereur n’ait réellement publié un décret dans ce sens, afin de se rallier les Arméniens, partisans de Julien d’Halicarnasse. C’est sur la base de cette réputation de Justinien que certains synaxaires, dont celui de S. Nicodème qui le commémore le 15, ont transformé cette mémoire en celle de Justin (518-527). Il est aussi commémoré le 2 août. Quant à Théodora, il est attesté qu’elle montrait une sympathie marquée pour Sévère d’Antioche, le plus notable des théologiens monophysites. C’est la raison pour laquelle, lorsque l’impératrice demanda à S. Sabas, en mission à Constantinople, de prier pour qu’elle obtînt une progéniture, celui-ci refusa. Mais on ne peut en déduire pour cela qu’elle partageât nécessairement les idées des monophysites.”</ref>.
==Viaţa==
Patru luni mai târziu, la moartea lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unic. Administrarea sa a avut un impact mondial, constituind o epocă distinctă în istoria Imperiului Bizantin şi a Bisericii Ortodoxe. El a fost un om cu o capacitate neobisnuită de muncă (uneori era numit "împăratul care nu doarme niciodată") şi poseda un caracter temperat, afabil şi vioi, dar era în egală măsură şi fără scrupule şi viclean când era nevoie. El a fost ultimul împărat care a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de care s-a bucurat sub [[Teodosie I]].
S-a înconjurat de bărbaţi şi femei cu talent extraordinar, "oameni noi" aleşi nu neapărat din rândurile aristocraţiei, ci pe baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era de meserie curtezană (sau actriţă de la circ, după mai multe surse) şi era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului [[Procopiu din Cezareeea|Procopiu]] din Cezareea, lucrare notorie pentru atitudinea calomnioasă faţă de cuplul imperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea şi o gâscă dresată jucau ''Leda şi lebăda'', o piesă care reuşea să batjocorească mitologia geacă greacă şi moralitatea creştină în acelaşi timp. Iustinian nu putuse să se căsătorească cu ea înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţă, înţelepciune simplă şi de bun simţ, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător al lui Iustinian.
Teodora a murit în 548; Iustinian i-a supravieţuit încă aproape 20 de ani, murind pe 13 sau [[14 noiembrie]] 565.
Totuşi, Iustinian este adesea criticat de către unele surse seculare ca fiind un despot. De exemplu, hagiografia Sfântului Eutihie zugrăveşte un portret mai complicat al împăratului:
:"După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a aparut apărut împăratului într-o viziune şi, arătând cu degetul înspre Eutihie, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". Chiar la începutul perioadei sale în serviciul patriarhal, Sfântul Eutihie [şi nu însuşi împăratul Iustinian] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), în care [[Sfinţii Părinţi]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau şi le-au anatemizat. Totuşi, după câţiva ani a apărut în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismul, care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristos. Sfântul Eutihie a denunţat vehement această erezie, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinat, întorcându-şi mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldaţii l-au dus pe sfânt în biserică, i-au luat veşmintele patriarhale şi l-au trimis în exil la [[mănăstire]]a Amasia (565)." <sup>[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]</sup>
Totuşi, pr. Asterios Gerostergios în cartea sa ''Justinian cel Mare: Împăratul şi Sfântul'', respinge afirmaţia că Iustinian a căzut în ultimii săi ani de viaţă în ''aftartodochetism''. Este în unanimitate acceptat faptul că, după o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a precupeţit nici un efort în încercarea de a aduce pe monofiziţi înapoi la Biserica Ortodoxă, oamenii erau plictisiţi de bătrânul împărat. Astfel, este acceptat faptul că Iustinian a aderat la erezia aftartodochetistă, care a fost iniţial o formă extremă a monofizismului, şi l-a depus pe Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a se conforma acestei învăţături.
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.267 de modificări

Meniu de navigare