Modificări

În urma concursului de executare a picturilor catedralei, organizat de Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu la sfîrşitul anului 1903, concurs la care au participat 15 concurenți români, germani și maghiari, comanda de efctuare a picturilor interioare i-a fost încredințată, la 12/25 aprilie 1904, lui Octavian Smigelschi (1866-1912). Pictorul era originar din satul Ludoș, fiind fratele canonicului greco-catolic Victor Smigelschi de la Blaj. [[Icoană|Icoanele]] de pe [[iconostas]], cupola (reprezentându-l pe [[Hristos|Hristos Pantocrator]] înconjurat de [[îngeri]]) și pandantivii cupolei (pe care sunt reprezentați cei patru [[Evanghelist|evangheliști]]) au fost pictate în frescă în anul 1905 de Octavian Smigelschi în stilul „Art Nouveau”.<ref>Mircea Păcurariu, ''Pictura lui Octavian Smigelschi din catedrala mitropolitană din Sibiu'', în ''Revista Transilvania'', serie nouă, anul XXXV (CXI), nr. 4/2006, p. 27.</ref> Pictura întregii catedrale a fost terminată abia în perioada păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967), când pictorul bănățean Anastase Demian a pictat locurile rămase libere deasupra altarului și în absidele laterale. Acesta, renunțând ulterior din motiv de sănătate, a fost angajat pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu, care a definitivat pictura catedralei.

[[Târnosire]]a catedralei mitropolitane din Sibiu a avut loc la 30 aprilie 1906 (13 mai pe stil nou), în [[Duminica Samarinencii]], noul lăcaş de cult fiind sfinţit de către mitropolitul Ioan Mețianu, împreună cu episcopul sufragan al Aradului, Ioan Papp, și un mare sobor de preoți și diaconi din întregul Ardeal. Cu această ocazie, în stânga intrării în catedrală a fost amplasată o placă cu următoarea inscripție:

:„''Ziditu-s'a această sfântă catedrală a „Arhiepiscopiei ortodoxe române din Transilvania” cu hramul „Preasfintei Treimi” dela 1902-1906 în zilele M.S. Prea'înălțatului Împărat și Rege FRANCISC IOSIF I prin neobosita stăruință a I.P.S. Sale arhiepiscopului și metropolitului Românilor dreptcredincioși din Ungaria și Transilvania IOAN MEŢIANU și a Consistoriului arhidiecezan, parte din mijloacele fondului, anume întemeiat încă la 1858 de cătră marele și providențialul arhiereu și nemuritorul reîntemeietor al vechei metropolii răsăritene române din Transilvania și Ungaria ANDREIU baron de ŞAGUNA, episcop și dela 1864 arhiepiscop și metropolit, sporit în măsură însemnată sub îndelungata și'nțeleapta păstorire a fericitului arhiepiscop și metropolit MIRON ROMÂNUL, parte dintr'o colectă benevolă, făcută sub conducerea arhipăstorului Ioan Meţianu cu cel mai bun succes, distingându-se cu frumoase contribuiri - pe lângă preoțimea din arhidieceză - și alți fii ai bisericei în frunte cu ilustra familie Mocsonyi, iară în Dumineca din 30 Aprile 1906, sfințindu-se cu solemnitatea cuvenită, s'a predat sfintei sale destinațiuni: ca să fie multe veacuri spre preamărirea lui Dumnezeu, spre întărirea credinței și a legii strămoșești și spre mângăierea sufletească a tuturor celor cu credință și cu dragoste vor intra într'însa. Amin.''”