14.992 de modificări
Modificări
→Opera: modif. de stil
La începutul controversei, el i-a luat apărarea lui [[Arie]] împotriva lui [[Alexandru al Alexandriei]] şi a lui [[Atanasie cel Mare]]; la Sinodul din Niceea (325) s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei încercări de conciliere, doar pentru a răspunde dorinţei împăratului.
Sigur este faptul că el n-nu a tăinuit niciodată aversiunea personală faţă de formula όμοούσιος (''homoousios'', "deofiinţă"„deofiinţă”), care – după el – ducea la [[modalism]]ul lui [[Sabelie]].
Într-o scrisoare enciclică adresată credincioşilor din dioceza sa (scrisă puţin timp după Sinodul din Niceea), ca să explice atitudinea sa, el s-a reîntors la poziţiile pe care le considera ca fiind ale lui Origen, dar care în realitate erau ariene, admiţând inferioritatea ''Logos''-ului faţă de Tatăl şi recunoscându-i o divinitate – nu autentică – ci doar "asemeni aceleia a Tatălui".
În 330, a participat la Sinodul din Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui oraş; în 335 a fost prezent la Sinodul din Tir, care s-a pronunţat împotriva Sf. Atanasie (şi a lui Alexandru al Alexandriei); în 336 era la Sinodul din Constantinopol, la care a fost condamnat [[Marcel din Ancira]].
Opera sa literară îl prezintă ca pe un [[teolog]] mediocru, dar ca un savant erudit incomparabil.
Importanţa scrierilor sale constă în faptul că păstrează texte (pasaje, extrase) şi citate ale multor opere pierdute (cunoscute azi numai din scrierile sale).
