Modificări

Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie şi-a dovedit zelul său pentru credinţa creştină şi pentru menţinerea disciplinei monahale şi a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândeţea lui, toleranţă, puritate şi abstinenţă. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era [[citeţ]] un anume Charisius, care avea o reputaţie foarte proastă, fiind leneş, cheltuitor, impuritatea şi chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândeţe şi răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la stricteţe şi a dat ordine să fie pedepsit şi disciplinat acest [[cleric]]. Chiar şi după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în faţa altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. [[Mucenic]] [[Elefterie]] şi a rostit: „''Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îţi spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujeşte aici, în biserica ce îţi este închinată, face multe nelegiuiri şi creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!''”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraş.