5.288 de modificări
Modificări
→Viaţa: legături interne
Sf. Teodor s-a născut în satul Sicheot din Galatia (în Asia Mică). Pe când se afla încă în pântecele maicii sale, aceasta a avut o [[vedenie]] în care i s-a descoperit că fiul ei avea să fie dăruit cu [[har]] de la [[Dumnezeu]]. Ea îşi dorea ca fiul ei să devină ostaş, astfel că atunci când acesta a împlinit şase ani, i-a dăruit o cingătoare de aur amintindu-i de dorinţa ei, însă Sfântul Mare [[Mucenic]] [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe Purtătorul de Biruinţă]] i s-a arătat, cerându-i să-şi lase fiul să slujească lui Dumnezeu când avea să crească.
La şcoală, copilul Teodor era foarte silitor şi cuminte şi nu se lua niciodată la ceartă cu ceilalţi copii. Încă de la vârsta de opt ani, a căutat să îl imite în nevoinţă pe Ştefan, un [[călugăr]] îmbunătăţit care trăia în casa lor, astfel că, în [[Postul Mare]], cu voia mamei sale, [[sfântul]] nu mânca la cină altceva decât câte puţină pâine.
La vârsta de zece ani, băiatul se îmbolnăveşte de moarte. Familia lui l-a adus atunci la [[biserică|biserica]] Sf. [[Ioan Botezătorul]]. Două picături de apă s-au scurs de pe icoana Mântuitorului din turla bisericii, iar acestea l-au vindecat. Curând după aceasta, tot cu voia mamei sale, Sfântul a găsit alinare şi singurătatea pe care şi-o dorea ducându-se în timpul nopţii în biserica Sf. Mare [[Mucenic]] Gheorghe. Râvna sfântului era atât de statornică încât mai mulţi membri ai familiei sale au început să îi urmeze în unele din nevoinţele sale.
