5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Înţelepciunea şi priceperea evreilor în faţa popoarelor vor consta în împlinirea legilor şi poruncilor<ref>Deut4.1,5.6</ref>, păzirea lor aşa cum au fost date fără scăderi sau adăugiri<ref>Deut4.2, 12.32</ref>, cu scumpătate<ref>Deut6.25</ref> Este necesar şi a veghea asupra sufletului pentru a nu fi uitate sau pentru a nu ieşi din inimă<ref>Deut4.9</ref> Iar această veghe este necesară pentru că evreii n-au văzut chip atunci când Dumnezeu le-a vorbit din mijlocul focului la Horeb, fiind astfel expuşi tentaţiei spre idolatrie.<ref>Deut4.14-19</ref> Veghea este necesară pentru a nu da uitării legământul încheiat de Dumnezeu cu evreii prin care aceştia promiteau a nu cădea în idolatrie, care ar stârni gelozia lui Dumnezeu.<ref>Deut4.23-24</ref> Păzirea legilor se va face şi pentru a fi fericit şi a avea zile multe în ţara promisă.<ref>Deut4.40, 6.18-24</ref> El va trebui să înveţe pe copiii lui să le păzească.<ref>Deut4.10</ref> Poruncile date trebuie avute în inimă, trebuie întipărite în mintea copiilor. De ele trebuie vorbit acasă, în călătoie, la culcare şi sculare. Ele trebuie legate ca un semn de aducere aminte la mâini şi trebuie să fie ca nişte fruntarii între ochi, trebuie scrise pe uşiori şi pe porţile casei.<ref>Deut6.6-9, Deut11.18-20, Deut6.17-25</ref>Dumnezeu porunceşte împlinirea legilor şi poruncilor, porunceşte păzirea şi împlinirea lor din toată inima şi din tot sufletul.<ref>Deut26.16, 30.2</ref> Porunca dată de Dumnezeu este în puterea noastră şi nu e departe:
1Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
12Nu este în cer, ca să zici: ,,Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne -o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?``
13Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ,,Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?``
14Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.<ref>Deut30.11-14</ref>
Moise şi bătrânii lui Israel poruncesc poporului să păzească toate poruncile iar după ce vor trece Iordanul pentru a intra în ţara dată de Domnul, să ridice nişte pietre pe care să le tencuiască cu var şi să scrie pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, săpându-le desluşit şi să zidească şi un altar pe care să aducă arderi de tot şi jertfe de mulţumire.<ref>Deut27.1-8</ref> Este enunţat limede principul răspunderii individuale:Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorît omorât pentru păcatul lui.<ref>Deut24.16</ref>
==Iubirea lui Dumnezeu==
4. să nu strângă mari grămezi de argint şi aur
Iată ce va trebui să facă acest împărat:
Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul Leviţilor./Va trebui s'-o aibă cu el şi s'-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea/Pentru ca inima lui să nu se înalţe mai pe sus de fraţii lui, şi să nu se abată dela de la poruncile acestea nici la dreapta nici la stîngastânga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.<ref>Deut17.14-20</ref>
==Depoziţia obligatorie a doi sau trei martori. Martorul mincinos==
În Numeri fusese afirmat faptul că cineva nu putea fi pedepsit cu moartea pe mărturia unui singur martor ci era neapărată nevoie de mai mulţi.<ref>Num35.30</ref> În Deuteronom acest principiu este extins la toate infracţiunile: Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei marturimartori.<ref>Deut19.15</ref>
Pe de altă parte tot aici este descris pentru prima oară regimul martorului mincinos:
Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să -l învinuiască de vreo nelegiuire, cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă
18Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău 20În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
21Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.<ref>Deut19.17-21, Deut17.6</ref>
==Drepturile preoţilor şi leviţilor==
==Iertare, împrumut, milă==
Deuteronomul arată că la fiecare şapte ani trebuie să dăm iertare iar această iertare se va face în felul următor: Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său trebuie să -i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să -i plătească datoria. Străinul va putea fi obligat să plătească dar fratele trebuie iertat. Scopul absolut este ca în cetate să nu fie niciun sărac. Deuteronomul continuă spunând:
7Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit./8Ci să -i deschizi mâna, şi să -l împrumuţi cu ce -i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui./ 9Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: ,,Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!`` Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu -i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat:/ 10ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de cari te vei apuca./ 11Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: ,,Să-ţi deschizi mîna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.``
Dacă vreunul din fraţii evrei se vindea altuia, slujirea putea dura 6 ani iar în al 7-lea stăpânul trebuia să-l elibereze şi nu cu mâna goală ci cu daruri (din cireadă, arie, teasc), amintindu-şi faptul că şi evreii au fost robi în ţara Egiptului. Şi acest lucru nu trebuie făcut cu părere de rău căci robul i-a slujit 6 ani, ceea ce face de două ori cât simbria unui om tocmit cu plata. Şi domnul va binecuvânta pe cel ce face aşa. Dacă robul (roaba) nu vă voi să plece ,,pentru că te iubeşte pe tine, şi casa ta şi se simte bine la tine”atunci stăpânul să-i găurească urechea şi el va deveni robul lui pentru totdeauna.<ref>Deut5.12-18</ref>
==Robie==
Deuteronomul arată că dacă atunci când evreii mergeau la război şi câştigau o bătălie şi luau prizonieri, cineva dintre ei vedea o femei frumoasă, o putea lua de nevastă. Ea urma să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, şi să-şi lepde hainele pe care le avea când era prinsă, să-şi plângă părinţii o lună de zile. Apoi putea fi luată de nevastă. Dacă ea nu va mai plăcea, ea va putea fi lăsată să plece unde va voi dar nu va putea fi vândută pe argint sau tratată ca pe o roabă.<ref>Deut21.10-14</ref>
Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întîiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte, când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întîi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întîiul născut. El va trebui să recunoască de întîi născut pe fiul aceleia pe care no iubeşte, şi să -i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintîi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întîi născut.<ref>Deut21.15-17</ref>
==Judecătorii==
Moise le readuce aminte conaţionalor săi ceea ce s-a petrecut în călătoria din pustie descrisă pe larg în Cartea Numerilor când el a mărturisit că nu mai poate purta toate pricinile singur. La porunca lui Dumnezeu el le-a spus să ia din seminţiile lor nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi el îi va pune în fruntea lor. Ei au spus că acesta e un lucru bun. Moise a luat atunci pe căpeteniile seminţiilor lor, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-a pus în fruntea lor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile lor. Şi atunci Moise a dat următoarele porunci:
,,Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul./Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi cînd când veţi găsi o pricină prea grea, s'-o aduceţi înaintea mea, ca s'-o aud.``<ref>Deut1.8-18</ref>
În altă parte se reiau aceste sfaturi date judecătorilor , adăugându-se menţiunea că darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi şi îndemnul de a urma cu scumpătate dreptatea.<ref>Deut16.18-20</ref>
Omul care, din mîndrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut17.12-13</ref>
Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii că să fie judecaţi, celui nevinovat trebuie să i se dea drumul, iar pe cel vinovat trebuie să -l osândească. Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pămînt pământ şi să -i dea în faţa lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. Să nu pună să -i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându -i mai multe lovituri decât atît, omul acela să fie înjosit.<ref>Deut25.1-3</ref>
Pricinile grele privitoare la un omor, la o neînţelegere, sau la o rănire care vor da prilej de ceartă înlăuntrul cetăţii vor fi înfăţişate preoţilor, leviţilor şi judecătorilor şi aceştia vor spune care este hotărârea legii. Oamenii trebuie să facă aşa după cum vor spune şi după cum vor învăţa aceştia, fără abatere nici la dreapta nici la stânga.<ref>Deut17.8-11</ref>
Dar răsplăteşte îndată pe cei ce -L urăsc, şi -i perde; nu dă nici o păsuire celui ce -L urăşte, ci -i răsplăteşte îndată.<ref>Deut7.10</ref>
==Dumnezeu ca un tată==
Dumnezeu s-a purtat cu Israel aşa se poartă un om cu fiul lui <ref>Deut1.31</ref>, inclusiv cu mustrări.<ref>Deut8.1-5</ref>
==Condamnarea idolatriei şi a practicilor oculte==
Proorocul sau visătorul de vise care vestea un semn sau o minune şi aceea se îndeplinea, el îndemnând apoi la închinarea la alţi dumnezei este o încercare de la dumnezeu pentru a pune la încercare dacă omul iubeşte pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul. El va trebui pedepsit cu moartea pentru că a vorbit de răzvrătire împotriva lui Dumnezeului , care i-a scos din ţara Egiptului şi i-a izbăvit din casa robiei pe israeliţi şi pentru că a voit să-i abată de la calea în care le-a poruncit Domnul, Dumnezeul lor, să umble. Astfel se va scoate răul din mijlocul poporului.<ref>Deut13.1-5</ref>
Proorocul care avea îndrăzneala să spună în Numele lui Dumnezeu un cuvânt pe care Acesta nu a poruncit să-l spună- şi acesta va fi recunoscut prin faptul că nu se va împlini-, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela urma să fie pedepsit cu moartea.``<ref>Deut18.20-22</ref>
În Deuteronom se spune despre copiii lui Israel:
16L-au întărîtat întărâtat (pe Dumnezeu) la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat mâniat prin urîciuniurâciuni;17Au adus jertfe dracilor(ESV, NIVUK, ASV- demons), unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri.<ref>Deut32.17</ref> Aşadar unii dumnezei străini sunt chiar demoni. (Deut32.17) iar alţii nu au fiinţă, adică nu există, precum spune proorocul Ieremia.<ref>Ieremia 5.7</ref>
==Anunţarea unui prooroc aparte: Hristos==
Sunt scutiţi de război cei care: tocmai au zidit o casăşi nu s-au aşezat în ea, tocmai au sădit o vie dar n-au mâncat din ea, tocmai s-au logodit şi cine este fricos şi slab de inimă pentru a nu înmuia inima fraţilor săi.
Cetăţile îndepărtate trebuie îmbiate cu pace întâi iar dacă pacea e acceptată, ele vor plăti bir şi vor fi supuse iar dacă nu vor accepta pacea, el vor fi înconjurate şi toţi cei de parte bărbătească vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei, urmând ca femeile, copiii, vitele şi prada să fie luate. Pomii roditori nu trebuie distruşi în timpul războiului.
Dacă însă cetăţile respective aparţin celor 7 neamuri (Hetiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi) ele trebuie nimicite cu desăvărşire, nu mai trebuie lăsat nimic care are suflare în viaţă.aceasta Aceasta trebuie făcut pentru ca israeliţii să nu facă după obiceiurile acestor neamuri, păcătuind în faţa lui Dumnezeu.<ref>Deut, cap20,a se vedea şi Deut2.26-35,3.6</ref>
==Nepăsarea==
Omul nu trebuie să ocolească lucrul pierdut al aproapelui (dobitoc, haină, etc) ci acesta să fie luat acasă de cel ce-l găseşte şi dat atunci când va fi cerut. Dacă măgarul sau boul fratelui este căzut pe drum el nu trebuie ocolit ci ajutat să se ridice.<ref>Deut22.1-4</ref>
===Străinul, orfanul, văduva===
La secerarea ogorului dacă va uita un snop, omul nu trebuie să se întorcă şi să-l ia ci el trebuie lăsat pentru străin, văduvă, orfan pentru ca domnul să binecuvânteze lucrul mâinilor acestuia. Când un om scutură măslinii, omul nu trebuie să culeagă a doua oară roadele rămase pe ramuri ci ele trebuie să fie ale străinului, orfanului şi văduvei. Când un om culege via el nu trebuie să culeagă a doua oară ciorchinii care rămân în urma lui căci ei aparţin străinului, orfanului şi văduvei. Trebuie ca israelitul să-şi amintească că a fost rob în ţara Egiptului. <ref>Deut24.19-22</ref>
Dumnezeu iubeşte pe străin şi -i dă hrană şi îmbrăcăminte. Israelitul nu trebuie să-l urască.<ref>Deut10.7</ref>, chiar dimpotrivă:Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.<ref>Deut10.19</ref> Fiii care urmau să li se nască străinilor, în al treilea neam, puteau intra în adunarea Domnului.<ref>Deut10.8</ref>
==Păcate sexuale==
===Defăimarea unei fecioare===
Dacă un om, care şi -a luat o nevastă şi s'-a împreunat cu ea, o urăşte, apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi -i scoate nume rău, zicîndzicând: ,,Am luat pe femeia aceasta, m'-am apropiat de ea, şi n'-am găsit -o fecioară``, -atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrânilor cetăţii, la poartă.Tatăl fetei să spună bătrânilor: ,,Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a început s-o urască; acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicând: ,N-am găsit fecioară pe fiică-ta.` Dar iată semnele fecioriei fetei mele.`` Şi să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetăţii.Bătrînii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să -l pedepsească;şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să -l osândească la o gloabă de o sută sicli de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, şi el nu va putea s-o gonească toată viaţa lui.<ref>Deut22.13-19</ref>
===Curvia în casa tatălui===
Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s'-a găsit fecioară, bătrânii cetăţii urmau să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei, unde trebuia să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentru că a săvârşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăţi Se curăţa astfel răul din mijlocul tău.<ref>Deut22.20-21</ref>
===Preacurvia===
Dacă era găsit un bărbat culcat cu o femeie măritată, urmau să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Se curăţa astfel răul din mijlocul lui Israel.<ref>Deut 22.22</ref>
Dacă o fată fecioară era logodită, şi o întîlnea întâlnea un om în cetate şi se culca cu ea, aceştia trebuiau aduşi amîndoi amândoi la poarta cetăţii, şi ucişi cu pietre: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentrucă a necinstit pe nevasta aproapelui său. Se curăţa astfel răul din mijlocul lui Israel. <ref>Deut22.23-24</ref>
==Violul fetei logodite în afara cetăţii==
Dacă un om întâlnea în câmp o fată logodită, o apuca cu sila şi se culca cu ea, numai omul care se culcase cu ea urma să fie pedpsit cu moartea. Fata nu urma să păţească nimic căci ea nu era vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moarte, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi -l omoară. Fata logodită, pe care a întîlnit-o omul acela pe cîmp, a putut să strige fără să fie cineva să -i sară în ajutor.<ref>Deut22.25-27</ref>
===Violul fetei nelogodite descoperit===
Dacă un om întîlnea întâlnea o fată fecioară nelogodită, o apuca cu sila şi se culca cu ea, şi se întîmpla întâmpla să fie prinşi,omul care se culcase cu ea trebuia să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi, pentru că a necinstit-o, trebuia s-o ia de nevastă, şi urma a nu putea s-o gonească, toată viaţa lui.<ref>Deut22.28-29</ref>
==Decalogul==
Este reamintit pe scurt modul în care Dumnezeu a făcut cunoscute Cele 10 porunci<ref>Deut 4.11-13</ref>, Episodul este descris pentru prima oară în Ieşirea (cap20)
11Voi v'-aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flacările flăcările se ridicau pînă în inima cerului. Era întunerecîntuneric, nori şi negură deasă.12Şi Domnul v'-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n'-aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.13El Şi -a vestit legămîntul legământul Său, pe care v'-a poruncit să -l păziţi, cele zece porunci; şi le -a scris pe două table de piatră.<ref>Deut 4.11-13</ref>
Sunt repetate apoi poruncile.<ref>Deut4.44-5.22</ref>
Apoi este adăugat un element nou, important. Tocmai fiindcă poporul nu a văzut chip în ziua când Dumnezeu a vorbit din mijlocul focului, la Horeb, ci a auzit doar un glas, este absolut necesară veghea împotriva idolatriei şi împotriva închinării la astre. <ref>Deut4.10-19</ref> Sunt aduse de asemenea şi alte noi precizări. Poporul spune că va muri dacă va mai auzi cuvântul Domnului, Dumnezeu aude aceasta şi spune că ce au zis ei este bine şi, ca urmare, îi spune lui Moise să rămână cu el pentru ca să-i spună toate poruncile, legile şi rânduielile pentru poporul lui Israel.<ref>Deut5.23-33</ref>
Aşa cum este relatat şi în Ieşirea, Moise îi găseşte pe israeliţi slujind unui viţel de aur, se mânie, sfarâmă tablele de piatră, se roagă pentru ca poporul şi Aaron să nu fie nimiciţi şi distruge idolul. Domnul îi spune lui Moise să taie două table ca cele dintâi şi să se urce cu ele pe munte şi el va scrie din nou cuvintele pe care le-a scris pe primele table. Apoi să le pună într-un chivot din lemn de salcâm.<ref>Deu9.9-10.5, Exod,cap25 şi cap34</ref>
==Moise==
Moise vede ţara făgăduită dar nu va intra în ea, după cuvântul Domnului<ref>Deut32.52,34.4</ref> El a murit la 120 de ani, pe când vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse şi a fost îngropat în ţara Moabului faţă în faţă cu Bet-Peor şi nimeni nu i-a cunoscut mormântul până la data scrierii acestor lucruri. El a fost succedat de Iosua. Deuteronomul continuă spunând: 10În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. 11Niciunul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care a trimes Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări,12şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.<ref>Deut34.6-12</ref>
