Modificări

Păcatul înseamnă fărădelege sau călcarea legii lui Dumnezeu.<ref>1Ioan3.4, Rom 5.13, Iac2.9, Is59.12</ref> Prin legea lui Dumnezeu înţelegem totalitatea legilor, poruncilor, rânduielilor cuprinse de [[Vechiul Testament]] şi [[Noul Testament]], ea fiind dată pentru cei păcătoşi <ref>1Timotei 1.9</ref>. În Vechiul Testament legea lui Dumnezeu este codificată în ,,Pentateuh”(primele 5 cărţi,,[[Cartea Facerii|Facerea]]”, ,,[[Cartea Ieşirii|Exodul]]”, ,,[[Cartea Leviticului|Levitic]]ul”, ,,[[Numeri]]”, ,,[[Deuteronomul]]”), îmbracă haina proverbelor în ,,[[Proverbele lui Solomon|Pildele lui Solomon]]”, este cântată în ,,[[Psalmi]]”. În ,,Noul Testament” ea este întrupată şi tâlcuită de [[Iisus|Hristos]], în [[evanghelie|evanghelii]], iar în epistole ea este întruchipată şi explicată de [[apostol]]i. Ea este hrana spirituală a omului căci ,,omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”.<ref>Deut8.3</ref>

Legea lui Dumnezeu poate fi redusă la principiul reciprocităţii (,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; Ea este hrana spirituală a omului căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.<ref>Mt7.12</ref>) sau la două mari porunci: iubirea lui Dumnezeu(,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, omul nu trăieşte numai cu toată inima tapâine, ci cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintâiorice lucru care iese din gura Domnului”<ref>Mc12Deut8.28-343, Deut4Mt4.27-294</ref>(3) şi. Dumnezeu a [[smerenie|smerit]] poporul lui Israel, asemenea ei, iubirea aproapelui(,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`l-<ref>Lev19.18, Mat22.34a lăsat să sufere de foame şi l-40, Mc12.31, Lc10.27</ref>), luate laolaltă a hrănit cu porunca nouă (,mană,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum vcare n-am iubit Eu”.<ref>Ioan13.34-35o cunoscuse nici el, nici părinţii lui, Ioan15.12ca să-17</ref> Căci [[iubirea|dragostea]] l înveţe că omul nu se poate însoţi trăieşte numai cu pâine, ci cu păcatulorice lucru care iese din gura Domnului.<ref>1Cor13Deut8.1-103</ref> [[Miladiavol|Ispititorul]]îl îndeamnă pe Iisus, care flămânzise după 40 de zile de [[dreptateapost]] şi credincioşia<ref>Mt23: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”.23</ref> sau dreptatea şi dragostea de Iisus îi răspunde: ,,Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.<ref>Lc11Mt4.424</ref> sunt lucrurile cele mai însemnate din lege.

Iisus arată că legea lui Dumnezeu poate fi redusă la principiul reciprocităţii pe :,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Proorocii.<ref>Mt7.12</ref>); tot Mântuitorul arată că cea dintîi poruncă este [[iubirea]] lui Dumnezeu este înţelepciunea (,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi priceperea evreilor înaintea popoarelor.cu toată puterea ta`; iată porunca dintâi<ref>Mc12.28-34, Deut4.127-1029</ref>) iar a doua- continuă Iisus- care este asemenea ei, este iubirea aproapelui (11,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` care fusese enunţată în Levitic<ref>Lev19.18, Mat22.34-40, Mc12.31, Lc10.27</ref>). Acestea trebuie luate laolaltă cu porunca nouă a lui Hristos (,,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu” în condiţiile în care ,,nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” care arată că iubirea semenilor trebuie să meargă până la sacrificiul de sine, aşa cum a făcut-o Hristos.<ref>Ioan13.34-35, Ioan15.12-17</ref>Este ceea ce au făcut [[mucenic]]ii creştini care şi-au dat viaţa pentru credinţa lor.  În absenţa iubirii, darul proorociei, al grăirii în limbi, cunoaşterea totală, [[credinţa]] uriaşă, [[mila]] absolută, sacrificiul de sine nu reprezintă nimic. [[Iubirea]] este incompatbilă cu păcatele: cu [[invidia|pizma]], cu lauda de sine, cu [[mândria]], cu purtatea necuviincioasă, cu egoismul, cu [[mânia]], cu gândurile rele, cu nelegiuirile, ea fiind perfectăînsoţind [[virtuţi]]le.:îndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, [[adevărul]], [[iertarea]], [[nădejdea]], suferirea necazurilor. Spre deosebire de proorocii, grăirea în diverse limbi sau cunoştinţă care au toate un sfârşit, iubirea este veşnică, nemuritoare.<ref>Deut41Cor13.21-10</ref> [[Dreptatea]] şi foarte apropiată dragostea de gura Dumnezeu reprezintă lucruri mai importante decât zeciuiala din zarzavaturi, le spune Iisus [[farisei]]lor<ref>Lc11.42</ref> Dreptatea, [[mila]] şi [[credinţa|credincioşia]] sunt lucrurile cele mai însemnate din Lege pe care fariseii uită să le facă, ei mărgininindu-se la îndeplinirea formală a zeciuielii obligatorii.<ref>Mt23.23-24</ref>  Păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor (deci a legii lui Dumnezeu) este [[înţelepciunea]] şi inima omuluipriceperea evreilor înaintea popoarelor<ref>Deut31Deut4.111-14 10</ref>Ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul de aducere-aminte a poruncilor Domnului`.<ref>Num15.37-41</ref> Creştinul nu trebuie să adauge nimic la aceste legi şi porunci şi nici să scadă, ci ele trebuie păzite exact aşa cum au fost date.<ref>Deut4.2 </ref> Porunca Domnului nu este mai presus de puterile omului şi nici departe de el, în cer sau dincolo de mare, ci, dimpotrivă, este foarte apropiată de gura şi inima omului.<ref>Deut31.11-14</ref> Poruncile Domnului trebuie urmate, păzite şi transmise în familie de fiecare creştin.<ref>Deut6.17-25 </ref>