4.112 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate}}
'''Virtute''' (greacă αρετη; latină ''virtus'') este dispoziţia sau proptitudinea puterilor omului, obişnuită, bine satabilităstabilită, care îl direcţionează spre fapte bune.<ref><sup>{{note|1}}</sup> ''New Catholic Encyclopedia'', Catholic University of America, 1967. p. 704.</ref> Virtutea este excelenţa morală a unui bărbat sau a unei femei. Cuvântul αρετη este derivat din grecescul arete (αρετη). Aşa cum este aplicat oamenilor, o virtute este o trăsătură de caracter bună. Latinescul ''virtus'' înseamnă, literal, "bărbăţie," de la ''vir'', "om" în sensul masculin; şi, iniţial, se referea la virtuţile masculine, războinice cum este curajul. Ca o ironie a etimologiei engleze, printre multe altele, cuvântul "virtute" este adesea utilizat privitor la castitatea unei femei.
În greacă, este folosit cuvântul mult mai adecvat ηθικη αρετη, sau "excelare intrată în obişnuinţă." Este ceva practicat în toate timpurile. Virtutea perseverenţei este necesară tuturor şi pentru toate virtuţile deoarece este o obişnuiţă a caracterului şi trebuie folosită permanent de orice persoană care doreşte să rămână virtuoasă. Biserica Ortodoxă propovăduieşte faptul că trupul, dar şi sufletul, trebuie învăţate şi disciplinate deoarece omul este o unitate a sufletului şi trupului. [[Post]]ul şi auto-controlul sunt izvoarele principale ale binelui şi temelia dobândirii virtuţilor.
==Asemănarea cu Dumnezeu==
[[Geneza]] spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui [[Dumnezeu]]. [[Ioan Din din Damasc]] scrie, ‘Exprimarea : 'Exprimarea ''după chipul'' indică raţiunea şi libertatea, în timp ce exprimarea ''după asemănarea'' indică îndumnezeirea prin virtute.’ Toate virtuţile omului sunt atribuite lui Dumnezeu. Ele sunt caracteristicile divine care trebuie să fie regăsite în toate persoanele omeneşti prin darul lui Dumnezeu în creaţie şi mântuire prin [[Hristos]]. Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu.
Spre deosebire de chipul lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată pierdut nici chiar de cei mai păcătoşi oameni, asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute’ şi astfel este distrusă de păcat. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, ceva ce poate fi obţinut în diverse trepte prin [[Har]]ul lui Dumnezeu.
