Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Ipolit din Roma Tradiţia Apostolică
Ipolit din Roma
Tradiţia Apostolică
(Roma, cca 200-235)1
I. Prolog
Am expus cum se cuvenea cuvintele privitoare la harismele pe care Dumnezeu
le-a dăruit încă de la început oamenilor potrivit voii Lui readucând la
Sfânt dându-le celor ce au credinţă dreaptă harul desăvârşit, ca aceia care sunt
în fruntea Bisericilor să ştie cum trebuie să predea şi să păzească toate acestea.
II. Despre episcopi
Să fie hirotonit episcop cel ales de întreg poporul şi ireproşabil [cf. 1 Tim
3, 2]. Când va fi numit şi va fi plăcut de toţi, poporul să se adune împreună
toţi, să-şi pună mâna peste cel care se hirotoneşte episcop şi să se roage
spunând astfel:
III. [Rugăciune de sfinţire a episcopului]
Dumnezeule şi Tată al Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl îndurărilor şi
Dumnezeule a toată mângâierea [2 Co 1, 3], Cel ce întru cele înalte locuieşti1 <ref>Traducere după ed. B. Botte: HlPPOLYTE DE ROME, La Tradition Apostolique (SourcesChrétiennes 11 bis), Cerf, 1968 şi Didache — Traditio Apostolica (Fontes Christiani 1),Herder, 19912.5 7 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l apostolic</ref> şi spre cele umile priveşti [Pi 112, 5-6], Cel ce cunoşti toate înainte de a se
face [Dii 13, 42];Tu Care prin cuvântul harului Tău ai dat hotare [terminos]
Bisericii, Care ai prehotărât de la început un neam drept din Avraam şi ai
Ţie se cuvine slavă, putere şi cinste, împreună cu Duhul Sfânt, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
IV. [Despre Ofranda euharistică]
Şi când a fost făcut episcop, toţi să-i dea pace sărutându-l şi îmbrăţişându-l
că s-a făcut vrednic de aceasta.
pântecul Fecioarei, Care S-a întrupat şi a fost purtat în pântece şi S-a arătat
Fiu născut din Duhul Sfânt şi Fecioara.
Care, împlinind voia Ta şi agonisindu-Ţi un popor sfânt, Şi-a întins mâinile
ca să pătimească, ca să-i slobozească din patimă pe cei ce au crezut
prin Care Ţie se cuvine slavă şi cinste împreună cu Duhul Sfânt în Biserica
Ta, acum şi în vecii vecilor. Amin.
V. [Despre ofranda de untdelemn]
Dacă aduce cineva drept ofrandă untdelemn, [episcopul] să mulţumească
el şi gustă din el. Aşa cum ai uns împăraţi, preoţi şi profeţi, tot aşa să dea
tuturor celor ce gustă din el şi se folosesc de el întărire şi sănătate.
VI. [Despre ofranda de brânză şi măsline]
In chip asemănător, dacă cineva aduce drept ofrandă brânză şi măsline,
[episcopul] să zică aşa:
— Ţie fie slavă, Tatălui şi Fiului cu Sfântul Duh în Sfânta Biserică, acum
şi pururea şi în toţi vecii vecilor. Amin.
VII. Despre prezbiteri
Când însă episcopul hirotoneşte un prezbiter, să-i pună mâna lui pe cap,
iar prezbiterii să-l atingă şi ei. Şi să spună potrivit celor spuse mai înainte,
Slujitorul/Copilul Tău Iisus Hristos, prin Care Ţie se cuvine slavă şi putere
împreună cu Duhul Sfânt în sfânta Biserică, acum şi în vecii vecilor. Amin.
VIII Despre diaconi
Când se hirotoneşte un diacon, să fie ales potrivit celor spuse mai sus,
episcopul singur punându-şi mâna peste el, cum am poruncit mai înainte.
nostru, prin Care Ţie fie slava, puterea şi lauda, cu Duhul Sfânt acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
IX. Despre mărturisitori
Dacă e un mărturisitor care a fost în lanţuri pentru Numele Domnului, să
nu se pună mâinile peste el pentru diaconie şi prezbiterat, căci are cinstea
cu măsură, să nu-1 împiedicaţi, numai să se roage ceea ce e sănătos în
ce priveşte ortodoxia.
X. Despre văduve
Văduva când este aşezată nu e hirotonită, ci aleasă după nume. Să fie aşezată
dacă bărbatul ei a murit de mult timp. Dacă însă bărbatul ei n-a murit de
clerul în vederea slujirii liturgice [leitourgia]. Văduva însă e aşezată pentru
rugăciune, iar aceasta e a tuturor.
XI. Despre citeţi
Citeţul e aşezat atunci când episcopului îi dă cartea, dar nu-şi va pune
mâna peste el.
XII Despre fecioară
Să nu se pună mâna peste o fecioară, căci doar alegerea ei o face fecioară.
XIII. Despre ipodiacon
Să nu se pună mâna nici peste ipodiacon, ci să fie numit ca să urmeze
diaconului.
XIV. Despre darurile tămăduitorilor
Dacă însă cineva spune: „Am primit darul tămăduirii într-o descoperire”,
să nu se pună mâna peste el, căci înseşi faptele vor arăta dacă spune adevămladevărul.
XV. Despre noii veniţi la credinţă
Cei care sunt aduşi prima dată la ascultarea cuvântului, să fie aduşi mai
întâi în faţa dascălilor înainte să intre tot poporul şi să fie întrebaţi despre
sau să rămână aşa cum este. Dacă are cineva demon, să nu asculte cuvântul
învăţăturii până ce nu e curat.
XVI. Despre meserii şi ocupaţii
Să se facă cercetare şi despre meseriile şi ocupaţiile celor aduşi să fie
catehizaţi.
Soldatul care e sub ordin să nu ucidă vreun om. Dacă i se porunceşte, să nu
execute lucrul şi să nu facă jurământ. Iar dacă nu vrea, atunci să fie respins.
Catehumenul sau credinciosul care vor să se facă soldaţi să fie respinşi,
fiindcă dispreţuiesc pe Dumnezeu.
Dacă am omis ceva, înseşi ocupaţiile vă vor învăţa, căci toţi avem Duhul
lui Dumnezeu.
XVII. Despre timpul ascultării cuvântului
Catehumenii să asculte cuvântul trei ani. Dacă însă cineva e sârguincios
şi stăruie bine în acest lucru, atunci să nu se judece atât timpul, ci doar purtarea
lui.
XVIII. Despre rugăciunea celor ce ascultă cuvântul
Când învăţătorul a încetat învăţătura, catehumenii să se roage singuri,
separat de credincioşi. Iar femeile să stea rugându-se într-un loc aparte în
capul cu un paliu [o mantie], dar nu numai cu un fel de pânză de in,
căci aceasta nu e un văl.
XIX. Despre punerea mâinilor peste catehumeni
Când dascălul îşi pune după rugăciune mâna peste catehumeni, să se roage
şi să-i concedieze. Să facă aşa, fie că acela care dă învăţătură e cleric, fie laic.
păcatele nu i-au fost încă iertate, va fi îndreptăţit, căci primeşte botezul în
sângele său.
XX. Despre cei ce vor primi botezul
Când sunt aduşi cei care vor primi botezul, să se cerceteze viaţa lor: dacă
au trăit în cuviinţă cât timp au fost catehumeni, dacă au cinstit pe văduve,5 8 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i cdacă au vizitat pe bolnavi, dacă au făcut toată fapta bună. Şi cei care i-au
adus să dea mărturie despre fiecare: a făcut aşa, a auzit Evanghelia! Din
momentul în care au fost separaţi, să se pună mâinile peste ei în fiecare zi,
nu aducă cu ei ceva, ci doar ceea ce fiecare aduce drept mulţumire [pentru
Euharistie], căci se cuvine ca acela care s-a făcut vrednic [prin botez] să
aducă în acel ceas şi Ofrandă ofrandă [euharistică],
XXI. Despre predania Sfântului Botez
La cântatul cocoşului, [episcopul] să se roage mai întâi deasupra apei. în
cristelniţă să fie apă curgătoare sau care curge de sus. Aşa să sc facă, afară
de-a dreapta prezbiterului. Şi preotul să ia pe fiecare din cei care primesc
botezul şi să-i poruncească să se lepede/să dezerteze zicând:
— Mă lepăd/dezertez de tine, Satana, şi de toată slujirea ta şi de toate
lucrurile tale!
Iar după ce i-a însemnat [cu semnul crucii] pe frunte să le dea sărutare şi
să spună:
— Domnul cu tine.
Iar cel însemnat să spună:
nume nou este scris pe ea, pe care nimeni nu-1 ştie decât cine va primi pietricica”
[Ap 2, 47].
XXII. [Despre Cuminecătură]
în ziua întâi a sâmbetei [duminica], dacă poate, episcopul să cuminece cu
mâna lui tot poporul, în timp ce diaconii frâng [Pâinea], iar prezbiterii să
prezinte vasul şi însuşi prezbiterul să ia şi să împartă poporului cu mâna lui.
Iar în celelalte zile să primească [Cuminecătura] după porunca episcopului.
XXIII. Despre post
Văduvele şi fecioarele să postească adeseori şi să se roage în/pentru Biserică.
Prezbiterii să postească ori de câte ori ar voi şi laicii asemenea. Episcopul
cineva vrea să aducă o ofrandă, şi el nu poate să o refuze; iar atunci când
frânge, va gusta negreşit.
XXIV. Despre darurile pentru bolnavi
în caz de necesitate, dacă nu este prezbiter, diaconul să dea bolnavilor semnul
[signum] cu râvnă, şi după ce va fi dat cât e necesar, când va fi primit
dus, să le ducă în ziua următoare, sporind din ale lui cele ce erau, fiindcă la
el a rămas pâinea săracilor.
XXV. Despre aducerea sfeşnicului cu lumină la cina comunităţii
Când e de faţă episcopul, atunci când se face seară, diaconul să aducă lumina
şi, stând în mijlocul tuturor credincioşilor care sunt de faţă, [episcopul]
Şi să se roage în acest mod, zicând:
— îţi mulţumim, Doamne, prin Fiul Tău Iisus Hristos, Domnul nostru,
prin Care ne-ai luminat descoperindu-ne lumina nestricăcioasă. Străbătând5 8 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostoliclungimea zilei şi ajungând la începutul nopţii, săturându-ne de lumina zilei
pe care ai zidit-o spre desfătarea noastră şi neducând acum lipsă prin harul
Tău de lumina de seară, Te lăudăm şi slăvim prin Fiul Tău Iisus Hristos
odată isprăvit psalmul, să binecuvânteze paharul şi să dea din părticele [de
pâine] tuturor credincioşilor.
XXVI. [Despre cina comună]
Şi când cinează, credincioşii care sunt de faţă să ia din mâna episcopului o
părticică dintr-o pâine înainte să-şi rupă propria pâine, fiindcă c o binecuvântare
şi în acest fel să bea şi să mănânce în curăţie. Iar catehumenilor să li se dea o
pâine a exorcismului şi fiecare să aducă ofrandă un pahar.
XXVII. Că nu se cuvine să mănânce catehumenii împreună cu credincioşii
Catehumenul să nu şadă la Cina Domnului.
Cine mănâncă să pomenească pe cel care l-a invitat ori de câte ori mănâncă;
căci de aceea a fost rugat să intre sub acoperişul lui.
XXVIII. Că se cuvine să mănânce cu disciplină şi îndestulare
Când mâncaţi şi beţi, faceţi-o cu cinste, şi nu până la beţie, ca nimeni să
nu râdă de voi sau să se întristeze cel care vă invită din pricina destrăbălării
„Voi sunteţi sarea pământului” [Mt 5, 13]. Dacă vi se dă în comun tuturor
părţi egale, să iei doar partea ta. Iar dacă aţi fost invitaţi să mâncaţi pe săturate,
mâncaţi astfel încât să mai rămână, iar cel care v-a invitat să dea cui vaIV.2. Ipolit din R om a, T ra d iţia A p o s to lic ă 5 8 5voi, ca din nişte rămăşiţe ale sfinţilor, şi să se bucure cu încredere de venireavoastră.
Când gustă, invitaţii să mănânce în tăcere, necertându-se în cuvinte, ci spunând
doar ceea ce i-ar îndemna episcopul şi dacă el va pune o întrebare, să i
catehumenul să primească o pâine a exorcismului. Dacă s-au adunat laici, să
mănânce cu cuviinţă, căci laicul nu poate da pâine binecuvântată [eulogia].
XXIX. Că se cuvine a mânca cu mulţumire
Fiecare să mănânce în Numele Domnului. Căci ceea ce Ii place lui Dumnezeu
e să fim toţi uniţi şi sobri/treji, ca şi păgânii să ne imite.
XXX. Despre cina văduvelor
Dacă vrea cineva să invite la ospăţ văduve, să fie înaintate în vârstă şi să
le trimită acasă înainte de căderea serii. Dacă însă nu le poate primi din pricina
slujirii de cleric, să le trimită acasă dându-le mâncare şi vin, iar ele să
guste din acestea la ele acasă cum le place.
XXXI. Despre roadele care se cuvine să fie aduse episcopului
Toţi să se grăbească să aducă ofrandă episcopului la timpul lor primele
roade ca pârgă a lor. Iar el să le aducă ofrandă, să le binecuvânteze şi să-l
felul de roade prin Slujitorul/Copilul [Paidos] Tău, Iisus Hristos Domnul
nostru, prin Care Ţie fie slava în vecii vecilor. Amin.
XXXII. Binecuvântarea roadelor
Să se binecuvânteze aceste roade: struguri, smochine, rodii, măsline, pere,
mere, dude, piersici, cireşe, migdale, prune; nu însă pepene verde, nici galben,
nici castraveţi, nici ciuperci, nici ceapă, nici usturoi, nici vreo altă legumă.
Dar să se aducă ofrandă şi flori. Să se aducă aşadar trandafiri şi crini, nu
însă şi altele.
XXXIII. Că nu se cuvine să guste cineva de Paşte
înaintea ceasului în care se cuvine să se mănânce
Nimeni să nu guste de Paşte înainte de a se aduce Ofranda [euharistiei],
prefigurarea a trecut, de aceea a încetat în luna a doua [Nm 9, 5-14] —, ci
trebuie să postească atunci când află adevărul.
XXXIV. Că diaconul trebuie să stăruie pe lângă episcop
Fiecare diacon împreună cu ipodiaconii să stăruie pe lângă episcop. Să i
se arate cei ce sunt bolnavi, ca, dacă-i va plăcea episcopului, să-i viziteze.
Căci e o foarte mare mângâiere pentru bolnav atunci când îşi aduce aminte
de el arhiereul.
XXXV. Despre timpul în care trebuie să ne rugăm
îndată ce s-au trezit şi sculat în picioare, înainte de a-şi face lucrul lor,
credincioşii să se roage lui Dumnezeu şi aşa să se pună la lucru. Iar dacă se
auzi Cuvântul lui Dumnezeu spre mângâierea sufletului său. Să se grăbească
deci şi la biserică, unde înfloreşte Duhul.
XXXVI. Că ori de câte ori se aduce Ofranda [euharistică],
trebuie gustat din Euharistie înainte de a gusta orice altceva
orice altceva. Căci dacă o primeşte cu credinţă, chiar dacă i s-ar fi dat otravă
de moarte, după aceasta n-ar putea să-l vatăme.
XXXVII. Că Euharistia trebuie păzită cu grijă
Oricine să aibă grijă ca un necredincios să nu guste din Euharistie, şi nici ca
un şoarece sau altă vietate ori altceva să cadă în ea şi să piară din cauza ei. Căci
este Trupul lui Hristos care trebuie mâncat de credincioşi, iar nu dispreţuit.
XXXVIII. Că nu se cuvine să cadă ceva din Pahar
Binecuvântând paharul în numele lui Dumnezeu, l-ai primit ca un antitip
al Sângelui lui Hristos. De aceea nu-1 vărsaţi, ca nu cumva să-l lingă un duh
vei fi vinovat de Sângele Domnului ca acela care dispreţuieşte preţul cu care
a fost cumpărat [1 Co 11, 27-29].
XXXIX. [Despre diaconi şi prezbiteri]
Diaconii şi prezbiterii să se adune zilnic în locul pe care li l-a poruncit
episcopul. Şi diaconii să nu fie nepăsători să se adune la timpul potrivit, afară
sunt în biserică, şi după ce s-au rugat în acest mod, fiecare să meargă la
lucrul său.
XL. Despre locurile de îngropare
Omul să nu fie apăsat dacă vrea să îngroape un om în cimitire, căci e un
lucru al oricărui sărac. Ci să i sc dea celui ce a săpat groapa plata lucrătorului
lui, episcopul să-i hrănească din cele date Bisericii, ca nimeni din cei ce vin
în acele locuri să nu fie apăsat.
XLI. Despre timpul în care să ne rugăm
Când se ridică dimineaţa din somn, înainte de a se atinge de orice lucru,
orice om credincios şi femeie credincioasă să-şi spele mâinile şi să se roage
şi se explică cuvântul lui Dumnezeu, fiecare să alerge să se ducă în
locul acela, socotind în inima sa că Dumnezeu este Cel pe care-L aude în cel
care-1 l învaţă. Căci cine se roagă în biserică va putea scăpa de răutatea zilei.
Cine e evlavios să socotească drept un mare rău dacă nu se duce la locul unde
se face cateheza, mai ales dacă nu poate citi sau dacă vine un dascăl. Nimeni
când fiecare va fi în casa lui, să ia cartea sfântă şi să citească în ea destul
ceea ce pare să-i aducă un folos.
Dacă eşti în casa ta, roagă-te la ceasul al treilea şi binecuvântează pe
Dumnezeu. Dacă în acel moment eşti în alt loc, roagă-te lui Dumnezeu în
cunoscut prin credinţă aşteptând întru nădejdea luminii veşnice ziua în care
va fi învierea morţilor.
Aşa făcând toţi credincioşii, aducându-vă aminte de acestea, învăţându-vă
unii pe alţii şi făcându-vă pildă catehumenilor, nu veţi putea nici să fiţi ispitiţi,
nici să pieriţi, întrucât îl veţi avea mereu pe Hristos în aducere-aminte.
XLII. [Despre semnul crucii]
Dacă eşti ispitit, însemnează-ţi mereu fruntea [cu semnul crucii] cu evlavie;
căci acest semn al Pătimirii s-a arătat încercat împotriva diavolului dacă-1 vei
însemnându-ne cu mâna fruntea şi ochii, ne ţinem departe de cel ce încearcă
să ne nimicească.
XLIII. [Concluzie]
Dacă aceste lucruri sunt primite cu recunoştinţă şi dreaptă-credinţă, ele dau
zidire Bisericii şi viaţă veşnică credincioşilor. Dau sfat ca ele să fie păzite de
pe alţii gândirea apostolilor, ci au făcut după poftele lor ce au vrut ei, nu ce
se cuvenea.
Dacă am lăsat ceva deoparte, iubiţii noştri, acestea le va descoperi Dumnezeu
celor vrednici de ele, căci El cârmuieşte Biserica pentru ca să ajungă
la limanul liniştii.
==Note==
<references />