Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor din Tars]], [[Ioan Hrisostom]], [[Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] și [[Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului și [[nestorianism]]ului. Sfinți ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviți întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și cea alexandrină -, iar școala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți au creat [[arianusm]]ul si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul și [[eutihianism]]ul.
===Schism over ChalcedonSchisma de la Calcedon===Disputes over the [[Christology]] of the [[Fourth Ecumenical Council]] at Chalcedon—the [[Monophysitism|Monophysite]] controversy—in 451 led to a [[schism]] within the Church of Antioch, which at that same council was elevated to the status of a [[patriarchate]]. The larger group at the time repudiated the council and became the [[Church of Antioch (Jacobite)|Syriac Orthodox Church]] (also called the "Jacobites" for [[Jacob Baradeus]], an early bishop of theirs who did extensive missionary work in the region). They currently constitute part of the [[Oriental Orthodox]] communion and maintain a Christology somewhat different in language from that of Chalcedon.
The remainder of the Church of AntiochDisputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul al IV-lea Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, primarily local Greeks or Hellenized sections of the indigenous populationîn anul 451, remained in communion with Romeau provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, Constantinoplecare a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, Alexandriatransformându-se în ceea ce se numește astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobită)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită și "iacobită", and Jerusalemdupă [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). This is the current ''Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East'' which is considered by the other bishops of the Orthodox Church to be the sole legimate heir to the Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[seeBiserici Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]] of Antioch, păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.
The schism greatly weakened the Antiochian churchRestul Bisericii Antiohiei, and in în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637 when Antioch fell to the , când Antiohia a fost cucerită de arabii [[Islamislam|Muslimmusulmani]] Arabs, the Biserica "Greekgreacă" church was perceived by the invaders as allied to the Romanoa fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-Byzantine enemies of the Arabsbizantinii. During the subsequent periodUlterior, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuții, Antiochian Orthodox Christians underwent astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a lengthy period of persecutionfost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, and there were multiple periods of either vacancy or nonmai ales în timpul secolelor al VII-lea și al VIII-residence on the Antiochian patriarchal throne during the 7th and 8th centurieslea. In În anul 969, the Imperiul Roman Empire regained control of Antiochde Răsărit a recucerit Antiohia, and the church there prospered again until iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăși, până în 1085, when the Seljuk Turks took the citycând cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. During this period of more than În timpul acestei perioade care a hundred yearsdurat mai bine de un secol, the traditional West Syrian [[liturgyLiturghia]] of the church was gradually replaced by that of the tradition of the Great Churchvest-siriacă tradițională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Hagia Aghia Sophia (ConstantinopleConstantinopol)|Hagia Aghia Sophia]] in Constantinopledin Constantinopol. This process was completed sometime in the 12th centuryAcest proces a luat sfârșit în timpul secolului al XII-lea.
===Crusader and Muslim conquests===