Limba slavonă: Diferență între versiuni
(retragere etichetă) |
m (diacritice noi (cu virgulă)) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Limba slavonă''', ca limbă cultă, a apărut când [[misionar]]ul [[Chiril și Metodie|Constantin]] (numit apoi Chiril la [[tundere]]a în [[monahism]]) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril | + | '''Limba slavonă''', ca limbă cultă, a apărut când [[misionar]]ul [[Chiril și Metodie|Constantin]] (numit apoi Chiril la [[tundere]]a în [[monahism]]) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril și fratele său [[Chiril și Metodie|Metodie]] au folosit acest alfabet pentru traducerea cărților liturgice folosite în cursul misiunii lor de propovăduire a creștinismului ortodox printre slavii din Moravia. Alfabetul său inițial se chema ''glagolitic''. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătățit, primind numele de ''alfabetul chirilic''. |
==Istoric== | ==Istoric== | ||
| − | Pregătind misiunea lor de propovăduire a | + | Pregătind misiunea lor de propovăduire a creștinismului ortodox, [[Chiril și Metodie|Chiril]], și fratele său [[Chiril și Metodie|Metodie]] au creat alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baștină, Tesalonic. Acest alfabet a fost folosit la unele traduceri ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și ale unor cărți de slujbă. După aproape doi ani de utilizare în Academia Moraviei și în documentele religioase și guvernamentale, Papa Nicolae I al Romei (858-867) a interzis în 865 utilizarea ''slavonei'' în favoarea latinei în Moravia iar ucenicii misionarilor au fost exilați din Moravia în anul următor. |
| − | + | Exilații moravi au adus limbajul literar bazat pe alfabetul glagolitic în Imperiul Bulgar unde a fost răspândit de școlile din Preslav și Ohrida. Bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă oficială limba greacă. Cu timpul, alfabetul chirilic îmbunătățit a înlocuit alfabetul glagolitic. Odată cu răspândirea limbajului bazat pe alfabetele chirilic și glagolitic în slujbele religioase ale bisericilor locale, acesta a început să fie numit ''slavona bisericească''. Limbajul inițial, numit în prezent ''limba slavonă'' s-a răspândit în lumea slavă, iar cancelariile locale ecleziastice sau administrative au început să folosească un limbaj numit ''slavona bisericească''. Slavona bisericească a rămas limba liturgică a Bisericilor Ortodoxe din aria slavă cuprinzându-i pe ruși, bulgari și sârbi, chiar dacă limba vorbită comună a oamenilor s-a schimbat. | |
| − | În rândul slavilor europeni, utilizarea limbii | + | În rândul slavilor europeni, utilizarea limbii și dialectelor slave a început să înlocuiască slavona bisericească în documentele seculare prin secolul al XV-lea. Slavona a rămas limba literară a Rusiei până în secolele XVII-XVIII și în general nu era vorbită în afara slujbelor religioase. Începând cu secolul al XVII-lea, limba rusă a început să înlocuiască slavona în literatura seculară, cu toate că slavona a continuat să fie folosită de [[rascolnici]] încă multă vreme. |
==Sursa== | ==Sursa== | ||
Versiunea de la data 10 aprilie 2019 14:51
Limba slavonă, ca limbă cultă, a apărut când misionarul Constantin (numit apoi Chiril la tunderea în monahism) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril și fratele său Metodie au folosit acest alfabet pentru traducerea cărților liturgice folosite în cursul misiunii lor de propovăduire a creștinismului ortodox printre slavii din Moravia. Alfabetul său inițial se chema glagolitic. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătățit, primind numele de alfabetul chirilic.
Istoric
Pregătind misiunea lor de propovăduire a creștinismului ortodox, Chiril, și fratele său Metodie au creat alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baștină, Tesalonic. Acest alfabet a fost folosit la unele traduceri ale Sfintei Scripturi și ale unor cărți de slujbă. După aproape doi ani de utilizare în Academia Moraviei și în documentele religioase și guvernamentale, Papa Nicolae I al Romei (858-867) a interzis în 865 utilizarea slavonei în favoarea latinei în Moravia iar ucenicii misionarilor au fost exilați din Moravia în anul următor.
Exilații moravi au adus limbajul literar bazat pe alfabetul glagolitic în Imperiul Bulgar unde a fost răspândit de școlile din Preslav și Ohrida. Bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă oficială limba greacă. Cu timpul, alfabetul chirilic îmbunătățit a înlocuit alfabetul glagolitic. Odată cu răspândirea limbajului bazat pe alfabetele chirilic și glagolitic în slujbele religioase ale bisericilor locale, acesta a început să fie numit slavona bisericească. Limbajul inițial, numit în prezent limba slavonă s-a răspândit în lumea slavă, iar cancelariile locale ecleziastice sau administrative au început să folosească un limbaj numit slavona bisericească. Slavona bisericească a rămas limba liturgică a Bisericilor Ortodoxe din aria slavă cuprinzându-i pe ruși, bulgari și sârbi, chiar dacă limba vorbită comună a oamenilor s-a schimbat.
În rândul slavilor europeni, utilizarea limbii și dialectelor slave a început să înlocuiască slavona bisericească în documentele seculare prin secolul al XV-lea. Slavona a rămas limba literară a Rusiei până în secolele XVII-XVIII și în general nu era vorbită în afara slujbelor religioase. Începând cu secolul al XVII-lea, limba rusă a început să înlocuiască slavona în literatura seculară, cu toate că slavona a continuat să fie folosită de rascolnici încă multă vreme.
