Limba slavonă: Diferență între versiuni
m |
(retragere etichetă) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | |||
| − | |||
'''Limba slavonă''', ca limbă cultă, a apărut când [[misionar]]ul [[Chiril și Metodie|Constantin]] (numit apoi Chiril la [[tundere]]a în [[monahism]]) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril şi fratele său [[Chiril și Metodie|Metodie]] au folosit acest alfabet pentru traducerea cărţilor liturgice folosite în cursul misiunii lor de propovăduire a creştinismului ortodox printre slavii din Moravia. Alfabetul său iniţial se chema ''glagolitic''. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătăţit, primind numele de ''alfabetul chirilic''. | '''Limba slavonă''', ca limbă cultă, a apărut când [[misionar]]ul [[Chiril și Metodie|Constantin]] (numit apoi Chiril la [[tundere]]a în [[monahism]]) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril şi fratele său [[Chiril și Metodie|Metodie]] au folosit acest alfabet pentru traducerea cărţilor liturgice folosite în cursul misiunii lor de propovăduire a creştinismului ortodox printre slavii din Moravia. Alfabetul său iniţial se chema ''glagolitic''. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătăţit, primind numele de ''alfabetul chirilic''. | ||
Versiunea de la data 27 aprilie 2018 12:45
Limba slavonă, ca limbă cultă, a apărut când misionarul Constantin (numit apoi Chiril la tunderea în monahism) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril şi fratele său Metodie au folosit acest alfabet pentru traducerea cărţilor liturgice folosite în cursul misiunii lor de propovăduire a creştinismului ortodox printre slavii din Moravia. Alfabetul său iniţial se chema glagolitic. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătăţit, primind numele de alfabetul chirilic.
Istoric
Pregătind misiunea lor de propovăduire a creştinismului ortodox, Chiril, şi fratele său Metodie au creat alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baştină, Tesalonic. Acest alfabet a fost folosit la unele traduceri ale Sfintei Scripturi şi ale unor cărţi de slujbă. După aproape doi ani de utilizare în Academia Moraviei şi în documentele religioase şi guvernamentale, Papa Nicolae I al Romei (858-867) a interzis în 865 utilizarea slavonei în favoarea latinei în Moravia iar ucenicii misionarilor au fost exilaţi din Moravia în anul următor.
Exilaţii moravi au adus limbajul literar bazat pe alfabetul glagolitic în Imperiul Bulgar unde a fost răspândit de școlile din Preslav şi Ohrida. Bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă oficială limba greacă. Cu timpul, alfabetul chirilic îmbunătăţit a înlocuit alfabetul glagolitic. Odată cu răspândirea limbajului bazat pe alfabetele chirilic şi glagolitic în slujbele religioase ale bisericilor locale, acesta a început să fie numit slavona bisericească. Limbajul iniţial, numit în prezent limba slavonă s-a răspândit în lumea slavă, iar cancelariile locale ecleziastice sau administrative au început să folosească un limbaj numit slavona bisericească. Slavona bisericească a rămas limba liturgică a Bisericilor Ortodoxe din aria slavă cuprinzându-i pe ruşi, bulgari şi sârbi, chiar dacă limba vorbită comună a oamenilor s-a schimbat.
În rândul slavilor europeni, utilizarea limbii şi dialectelor slave a început să înlocuiască slavona bisericească în documentele seculare prin secolul al XV-lea. Slavona a rămas limba literară a Rusiei până în secolele XVII-XVIII și în general nu era vorbită în afara slujbelor religioase. Începând cu secolul al XVII-lea, limba rusă a început să înlocuiască slavona în literatura seculară, cu toate că slavona a continuat să fie folosită de rascolnici încă multă vreme.
