14.992 de modificări
Modificări
reparat infocaseta
{ {Mănăstire
|nume=Mănăstirea Radu Vodă
|Imagine=[[<nume fişier::|250 px|descriere imagine - ALT text]]
|jurisdicţie=Arhiepiscopia Bucureştilor
|tip=călugări
|înfiinţată=1568
|ctitorictitor=Alexandru al II-lea Mircea, Radu Mihnea şi <br>Patriarhul Justinian [[Iustinian Marina ]]
|stareţ=Arhimandrit Nectarie Şofelea
|mărime aprox=14 călugări
|cântarea=
|schituri=
|hramuri=[[Sfânta Treime ]] și Sfântul Ierarh [[Nectarie din Eghina|Nectarie al Eghinei]]
|site=www.manastirearaduvoda.ro
|}}
'''Mănăstirea Radu Vodă''' este o mănăstire ortodoxă de călugări, care a fost întemeiată în secolul al XVI-lea de domnitorul Domnul Ţării Româneşti, Alexandru al II-lea Mircea(1568-1577). În acea vreme purta numele Sfânta Troiţă şi a fost construită cu scopul de a fi Mitropolia Capitalei. Ocupată şi fortificată de vestitul Sinan Paşa, mănăstirea voievodală a fost transformată în moschee, fiind apoi distrusă de turci până la temelii. Rezidită de fiul ctitorului[[ctitor]]ului, domnitorul Radu Mihnea(Domn al Ţării Româneşti în trei rânduri), şi înzestrată cu multe averi, Sfânta Troiţă a ajuns cu vremea cea mai bogată mănăstire din ţară, cu peste 8.000 de proprietăţi. Cu toate acestea, în perioada în care a fost administrată de călugării greci a ajuns într-o stare deplorabilă. Monument istoric, de artă şi de spiritualitate românească, ansamblul monahal a fost refăcut la iniţiativa Patriarhului Justinian [[Iustinian Marina]], considerat al treilea ctitor al său.
==Istoric==
Mănăstirea Radu Vodă a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577), fiul domnitorului Ţării Româneşti Mircea Ciobanul, pentru a mulţumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta împotriva lui Vintilă Vodă, care s-a desfăşurat chiar în locul unde se află lăcaşul de cult. Mănăstirea cu hramul Sfânta Troiţă a început să fie construită în 1568, aşa cum reiese dintr-o pisanie: „''Această sfântă și dumnezeiască mănăstire, care este hramul Sfintei Troiţi, din temelie e zidită de luminatul domnu, Io, Alecsandru Voievod, feciorul Mirci Voievod( al lui Mircea Voievod), nepotul lui Mihnea Voievod celu Bătrînu, când au fost cursul anilor 7076 (1568) ș-au fost cu pace până în zilele lui Mihai Viteazul''”.<ref>Arhim. Policarp Chiţulescu,''Mănăstirea Radu Vodă'',Editura Basilica, 2009, pp.4-5</ref>
Complexul mănăstiresc a fost construit pe o colină aflată la 12 metri deasupra terenului înconjurător, pe malul drept al Dâmboviţei. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că această colină era locuită încă din Epoca Paleolitică, aici fiind cea mai veche aşezare de pe aceste meleaguri. Încă de pe vremea geto-dacilor aşezarea de aici era fortificată. Prima biserică ridicată în acest loc, în jurul anului 1500, dar şi a doua, din anul 1560, au fost distruse.
Alexandru al II-lea Mircea a construit mănăstirea cu scopul de a fi Mitropolia Capitalei, aşa cum reiese dintr-un document din 15 iunie 1577, în care el afirma:„''am socotit cu râvnă din tinereţea domniei mele şi am zidit această sfântă şi dumnezeiască mitropolie cu toată osârdia''”. Pentru găzduirea solilor şi a călătorilor, domnitorul a construit aici şi un palat domnesc, din bârne de lemn şi chirpici, fiind închis printr-o împrejmuire din trunchiuri de copaci. Alexandu al II-lea, care avea reputaţia de domnitor evlavios, a acordat o atenţie deosebită vieţii bisericeşti. Mănăstirii ctitorită de el i-a dat dreptul de a lua sare de la Ocnele de la Telega şi de la Ghitioara, a reparat Mănăstirea Plumbuita şi a făcut danii importante unor lăcaşuri sfinte din Muntele Athos şi Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. A murit în 1577 şi a fost îngropat în Mănăstirea Sfânta Troiță, dar piatra sa de mormânt nu se mai păstrează.