'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfinţire]] a unei [[biserică|biserici]] ca locaş de cult. Ritualul, complex şi plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special: sfinţirea [[chivot]]ului ([[Exod]] 40) şi sfinţirea Templului lui [[Solomon]] ([[III Regi|1 Regi]] 8; [[II Paralipomena|2 Cronici]] 5-7).

Cu toate că sfinţirea este a întregii bisericii, slujba de târnosire se concentrează în Sfântul [[Altar]] şi pe [[Sfânta Masă]] în special. Deoarece pentru un creştin ortodox mântuirea este unirea cu Hristos, numită ''Viaţă în Hristos'', centrul acestei ''Vieţi în Hristos'' fiind Sfântul Altar, târnosirea unei biserici este, de fapt, [[botez]]area şi [[creştinare]]a unei creştinarea bisericii respective.

După ce episcopul intră în biserică, el merge în altar. Acolo, pune discul pe Sfânta Masă. Apoi, ia moaştele şi le pune într-o cutiuţă. Apoi, episcopul toarnă mir peste moaşte ceea ce simbolizează unirea dintre Dumnezeu şi mucenicii săi. În timp ce spune rugăciuni şi Psalmul 145, episcopul aşează cutiuţa cu moaşte într-un locaş săpat în masa altarului unde este sigilată cu ceară care conţine mirodenii înmiresmate aşa cum a făcut [[Iosif din ArimatheaArimateea]] şi [[Dreptul Nicodim cel Drept|Nicodim]] la [[ungere]]a ungerea trupului Domnului înainte de înmormântare. Prin aceasta, Sfântul Altar reprezintă mormântul lui Hristos.

După aşezarea moaştelor în masa altarului, episcopul începe spălarea şi ungerea acesteia. În acest scop, episcopul este îmbrăcat peste veşmintele sale cu un veşmânt special, din material alb şi subţire numit [[sratchitza?]] sau savanon?. Botezul mesei altarului începe cu rugăciunea de sfinţire spusă de episcop, urmată de cereri ale [[diacon]]ilor. Apoi, episcopul ia un vas cu apă şi, cu binecuvântare şi rugăciune, toarnă apă de trei ori peste masa altarului şi îl spală în timp ce este citit Psalmul 84. Masa este curăţată prin spălare şi sfinţită prin [[har]]ul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], la fel ca la botez.

După ce masa este uscată, episcopul o stropeşte cu apă de trandafiri în timp ce este citit Psalmul 52After the table is dried, the bishop sprinkles rosewater on it and continues reading Psalmul 51. Preoţii care asistă usucă apoi masa cu un [[antimis]]. După ce unge masa cu mir, odată în mijloc şi apoi pe fiecare parte, episcopul împrăştie mir peste toată masa în timp ce spune Psalmul 133. Surplusul de mir este şters de preoţi cu antimisul iar [[icoană|icoane]] ale celor patru [[Evanghelist|Evangheliştievanghelişti]] sunt prinse de masa altarului, câte una la fiecare colţ.

În timp ce se citeşte Psalmul 132, un acoperământ alb subţire este aşezat pe masa altarului, reprezentând giulgiul de înmormântare al Domnului. Veşmântul, numit ''[[katasarkion?]]'', este strâns pr masă cu un şnur care reprezintă şnurul cu care mâinile Domnului au fost legate când a stat în faţa marilor preoţi. Katasarkion este permanent şi va rămâne acolo cât timp va exista biserica. După ce îşi spală mâinile, episcopul acoperă masa altarului cu un alt acoperământ mult mai bogat ornat care simbolizează slava lui DUmnezeu şi pune pe masă, apoi, celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]], [[chivot]]ul şi lumânări, în timp ce citeţul spune Psalmul 93.