'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfinţire]] a unei [[biserică|biserici]] ca locaş de cult. Ritualul, complex şi plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special: sfinţirea [[chivot]]ului ([[Cartea Ieşirii|Exod ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=40 40]]) şi sfinţirea Templului lui [[Solomon]] ([[Cartea III a Regilor|III Regi ] 8; 2 [[Cartea II a Cronicilor|II Cronici ]] 5-7).

În timpul pregătirii pentru sfinţire, Sfânta Masă este golită fiind lăsată fără nimic pe ea. Târnosirea începe cu [[Privegherea de toată noaptea]] în seara de dinaintea slujbei de târnosire. În acest moment, toate materialele necesare târnosiri târnosirii sunt deja pregătite.

În ziua târnosirii, slujba începe cu [[Aghiasma|Sfinţirea Apei ]] de către un preot numit dinainte. Se poate sluji [[Utrenia]], o slujbă de dimineaţă, dar folosind o masă acoperită pusă în faţa Uşilor Împărăteşti pe care se găseşte o [[candelă]], un [[discul|disc]], o [[steluţa|steluţă]] şi o [[acoperăminte|acoperitoare ]] pentru disc unde, după sosirea sa, episcopul aşază sfintele [[moaşte]].

După ce episcopul intră în biserică, el merge în altar. Acolo, pune discul pe Sfânta Masă. Apoi, ia moaştele şi le pune într-o cutiuţăanume pregătită. Apoi, episcopul toarnă mir peste moaşte , ceea ce simbolizează unirea dintre Dumnezeu şi mucenicii săiSăi. În timp ce spune rugăciuni şi Psalmul 145, episcopul aşează cutiuţa cu moaşte într-un locaş săpat în masa altarului , unde este sigilată cu ceară care conţine mirodenii înmiresmate , aşa cum a au făcut [[Iosif din Arimateea]] şi [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] la ungerea trupului Domnului înainte de înmormântare. Prin aceastaAstfel, Sfântul Altar reprezintă mormântul lui Hristos.

După aşezarea moaştelor în masa altarului, episcopul începe spălarea şi ungerea acesteia. În acest scop, episcopul este îmbrăcat peste veşmintele sale cu un veşmânt special, din material alb şi subţire numit sratchitza? ''sratchiţa'' sau ''savanon?''. Botezul mesei altarului începe cu rugăciunea de sfinţire spusă de episcop, urmată de cereri ale [[diacon]]ilor. Apoi, episcopul ia un vas cu apă şi, cu binecuvântare şi rugăciune, toarnă apă de trei ori peste masa altarului şi îl spală în timp ce este citit Psalmul 84. Masa este curăţată prin spălare şi sfinţită prin [[har]]ul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], la fel ca la botez.

După ce masa este ştearsă şi uscatămasa, episcopul o stropeşte cu apă de trandafiri în timp ce este citit Psalmul 52After the table is dried, the bishop sprinkles rosewater on it and continues reading se citeşte Psalmul 5152. Preoţii care asistă usucă şterge apoi masa cu un [[antimis]]. După ce unge masa cu mir, odată în mijloc şi apoi pe fiecare parte, episcopul împrăştie mir peste toată masa în timp ce spune Psalmul 133. Surplusul de mir este şters de preoţi cu antimisul iar [[icoană|icoane]] ale celor patru [[Evanghelist|evanghelişti]] sunt prinse de masa altarului, câte una la fiecare colţ.

În timp ce se citeşte Psalmul 132, un acoperământ alb subţire este aşezat pe masa altarului, reprezentând giulgiul de înmormântare al Domnului. Veşmântul, numit ''[[katasarkion?]]''("cămaşa" altarului), este strâns pr masă cu un şnur care reprezintă şnurul cu care mâinile Domnului au fost legate când a stat în faţa marilor preoţi. ''Katasarkion ''-ul este permanent şi va rămâne acolo cât timp va exista biserica. După ce îşi spală mâinile, episcopul acoperă masa altarului cu un alt acoperământ mult mai bogat ornat care simbolizează slava lui DUmnezeu Dumnezeu ([[indition]]ul sau inditia) şi pune pe masă, apoi, celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]], [[chivot]]ul şi lumânări, în timp ce citeţul spune Psalmul 93.

===Ungerea cu bir mir a bisericii şi încheierea===După sfinţirea altarului şi împodobirea lui, întreaga biserică este [[cădelniţă|cădită ]] în timp ce se citeşte Psalmul 26. Apoi, episcopul unge su Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, fîcând pe fiecare semnul crucii cu mir. După aceea, episcopul spune rugăciuni pentru altar, biserică şi credinţă şi aşează pe masa altarului o candelă aprinsă. Slujba de târnosire apropiindu-se de sfârşit, episcopul îşi scoate sratchitza ''savanonul'' cu care este îmbrăcat şi poate să o dea să fie tăiată în bucăţele şi împărţită tuturor celor din biserică. Apoi sunt spuse rugăciuni de încheiere iar slujba de târnosire este terminată înainte de a începe prima [[Sfânta Liturghie|Sfântă Liturghie]] din proaspăt târnosita biserică.

==IzvoareSurse==