'''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o singură fire) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască. {{Îmbunătăţire}}
Această învăţătură '''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o fire) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost condamnată la Sinodul IV ecumenic [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, aşa cum un cub de la Calcedon din anul 451zahăr se dizolvă în apă. În consecinţă, Hristos a rămas doar cu o dire, cea dumnezeiască.Acest fapt este în contradicţie cu [[miafizism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|ortodoxe orientale]]
{{Traducere EN}}Poziţia lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită '''eutihianism''', poziţie care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandriei]] şi care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credinţa lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[nestorianism]]ului, care împărţea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinţei ortodoxe).
'''Monophysitism''' is O altă ramură a monofizitismului, numită [[Christology|Christological]] [[heresy]] that originated in the 5th century A.D. Its chief proponent was the [[monk]] [[Eutychesapolinarianism]], who stated that in the person of [[Jesus Christ]] the human nature was absorbed into the divine nature like susţine că Hristos a cube of sugar dissolves in avut un trup uman şi o "esenţă vie" umană, dar că Logosul Divin a cup of water. Therefore, Christ was left with only one nature, the Divine (Greek ''monoluat locul nous-'' oneului sau al "esenţei gânditoare, ''physis'' - nature). This is to be contrasted with the [[miaphysitism]] which is professed by the [[Oriental Orthodox]] churches" analog dar nu identic cu ceea ce în zilele noastre numim minte.
Eutyches' position on monophysitism is often referred to as '''Eutychianism'''Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a position that went beyond the Christology as expressed by fost condamnat la [[Cyril of AlexandriaSinodul IV Ecumenic]] and is also anathematized by non-Chalcedonians who accept the faith of Cyril, care a avut loc în Calcedon în 451. Eutyches formulated this doctrine in response to the heresy of Apolinarianismul fusese condamnat anterior, la [[NestorianismSinodul II Ecumenic]], which divided the person of Christ almost to the point of having two separate persons (not two natures, as the Orthodox believe)din 381.
Another branch of monophysitism, called [[Apollinarianism]], holds that Christ had a human body and human "living principle," but that the Divine Logos had taken the place of the nous, or "thinking principle," analogous but not identical to what might be called a mind in the present day. Monophysitism (particularly Eutyches' variety) was condemned at the [[Fourth Ecumenical Council]], held in Chalcedon in the year 451. Apollinarianism had previously been condemned at the [[Second Ecumenical Council]] in 381. ==External linksLegături externe==
*Wikipedia's article on [[W:Monophysitism|Monophysitism]]
*[http://www.britishorthodox.org/2church.php Eastern/Oriental orthodox statements]