Modificări

'''Rugăciunea lui Iisus''', numită şi '''''Rugăciunea Inimii''''', '''''Rugăciunea unui Singur Gând''''', sau pur şi simplu '''''Rugăciunea''Minţii''', este o [[rugăciune ]] scurtă, simplă care a fost folosită, predată şi comentată pe scară largă de-a lungul veacurilor de [[Creştinism Creştinismul răsăritean]]. Forma exactă a rugăciunii s-a modificat adeseori între forma cea mai scurtă, cum este [[Kyrie eleison|"Doamne, miluieşte-mă"]] şi forma extinsă: :"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul."Forma cea Formele cele mai folosită folosite la [[Muntele Athos]] este sunt " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine" şi "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă". Este Rugăciunea aceasta este folosită îndeosebi în practica spirituală cunoscută sub numele de [[isihasm]] .

Pentru ortodocşi este una dintre cele mai profunde şi mistice rugăciuni , dar ea este şi foarte practică, deoarece prin scurtimea şi repetarea ei ordonează mintea şi o ţine mai uşor în rugăciune; este adesea repetată la nesfârşit atât de mult cât poate fiecare ca parte componentă a exerciţiului [[ascetism|ascetic]] personal. Există unele texte [[Biserica Romano-Catolică|Romano-Catolice]] despre acest subiect, dar folosirea ei nu a atins niciodată cinstea , popularitatea şi înţelesurile de care se bucură în Biserica Răsăritului. Există însă o variantă mult mai elaborată, cunoscută unor romano-catolici sub acelaşi nume: "O , Iisuse al meu, iartă-ne nouă păcatele, mântuieşte-ne de focul iadului, şi du-ne sufletele în rai, în special ale celor care au mai multă nevoie de mila Ta".

Cel mai bune bine este explicată rugăciunea aceasta prin parabola [[Vameşul şi Fariseul|Vameşului şi Fariseului]]; în care fariseul [[fariseu]]l demonstrează cum nu trebuie făcută rugăciunea, exclamând: "Îţi mulţumesc Doamne că nu sunt ca vameşul acesta." În , în timp ce vameşul, în [[smerenia ]] sa , se roagă corect : "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (sau: "Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului" - [[Evanghelia după Luca|Luca]] 18:10-14). Şi aşa cum este scris în [[Evanghelie|Evanghelii]], [[Apostolul Petru|Petru]] a strigat în timp ce se scufunda în apa mării: "Doamne, salveazăscapă-mă"[[Evanghelia după Matei|Matei]] 14:30 [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=14]).

În [[tradiţie|tradiţia]] ortodoxă rugăciunea este spusă repetat, la început cu voce, mai târziu cu voce joasă sau în minte, adesea cu ajutorul unui [[şirag de mătănii]]. Poate fi însoţită de [[metanie|mătăniimetanii]] şi de [[semnul crucii]]. În această formă este utlizată utilizată ca mijloc de dobândire a căinţei şi ca mijloc de dobândire a smereniei personale[[smerenie]]i; de aceea adeseori este adăugat cuvântul "păcătorulpăcătosul" deoarece atunci când omul stă la rugăciune în faţa lui Dumnezeu nu este alt păcătos în afara celui care se roagă (cu toate că în greacă nu există articolul nehotărât, ceea ce a dus la controverse dacă traducerea în engleză să fie "păcătosul" sau "un păcătos").

[[Monahism|Monahii]] au adesea secvenţe lungi de rugăciune, spunând-o de sute mii de ori (minute sau ore în şir) noaptea ca parte componentă a programului lor, şi cu ajutorul unui părinte duhovnicesc experimentat ca îndrumător, ; ultimul scop al practicantului este să-şi "interiorizeze" rugăciunea, astfel încât această să fie neîncetată, împlinind astfel cuvântul Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] din scrisoarea către Tesalonicieni: "rugaţi-vă neîncetat" ([[Tesalonicieni I]] 5:17). Folosirea Rugăciunii lui Iisus în acest fel este subiectul unei cărţi ruseşti clasice : ''[[Pelerinul Rus]]''. Pentru mulţi practicanţi, după o vreme, rugăciunea lui Iisus ''coboară în inimă'', astfel încât aceasta numai nu mai necesită un efort conştient, ci curge de la sine.