Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul VII Ecumenic

767 de octeți adăugați, 5 noiembrie 2007 17:44
→‎Controversa: traducere
*adevăratul sens al izbăvirii creștine și al mântuirii întregului univers material.
The controversy falls into two periods:Controversa a cunoscut două perioade mai semnificative
#From AD cea dintâi începe în anul 726 when Leo d.Hr, când împăratul Leon al III began his attack on icons until AD -lea și-a început ofensiva împotriva icoanelor și durează până în anul 780 when Empress Irene ended the attacksd'Hr., când binecredincioasa împărăteasă [[Irina (împărăteasa)|Irina]] a pus capăt atacurilor iconoclaste.#Again from AD cea de a doua perioadă începe în anul 815 through AD și ia sfârșit în anul 843 when Empress Theodora stamped out the attacks permanentlyd.Hr., când binecredincioasa împărăteasă [[Teodora (împărăteasa)|Teodora]] a pus capăt definitiv ofensivei iconoclaste.
[[Iconoclasm|Iconoclaștii]] erau susținuți atât din interiorul, cât și din afara Bisericii. Din afara Bisericii, o anumită influență par a fi avut ideile [[iudaism|iudaice]] și ale [[islam|musulmanilor]] despre reprezentarea lui Dumnezeu. Astfel, este important să amintim că, imediat înainte de prima răbufnire iconoclastă, califul musulman Yezid poruncise îndepărtarea tuturor icoanelor de pe teritoriile stăpânite de el. Înăuntrul Bisericii existase dintotdeauna o perspectivă mai "puritană" care considera orice reprezentare ca sursă latentă de idolatrie. Iconoclaștii "nu au reușit să înțeleagă pe deplin sensul Întrupării" atunci când au refuzat icoanele. Căzând în dualism, ei considerau că întreaga materie era un lucru josnic, considerând că ceea ce este spiritual trebuie să fie nematerial; astfel, ei își doreau o religie eliberată de orice contact cu materia. Dar o astfel de perspectivă se îndepărtează de la înțelesul profund al Întrupării, întrucânt nu lasă loc umanității lui Hristos sau pentru faptul că El avea un trup; această eroare îi lega implicit de celelalte controverse cu privire la Persoana lui Hristos, abordate la precedentele [[Sinoade Ecumenice]]. Iconoclaștii uitau că atât trupul, cât și [[suflet]]ul au nevoie de [[mântuire]] și de [[îndumnezeire]].
The iconoclasts had support from both inside and outside the Church. Outside the Church, there may have been influence from Jewish and Muslim ideas, and it is important to note that just prior to the iconoclast outbreak Muslim Caliph Yezid ordered the removal of all icons with his territory. Inside the Church there had always existed Poziția [[iconodul]]ă a "puritan" outlook which saw all images as latent idolatry. The iconoclasts "failed to take full account of the Incarnation" by refusing icons. Falling into a kind of dualismavut câștig de cauză, they regarded all matter as defilementîn cele din urmă, thinking that what is spiritual must be nonîn mod paradoxal prin intermediul operei Sfântului [[Ioan Damaschin]] (759-material; therefore826), they wanted a religion freed from all contact with material. But such a view betrays the Incarnation for it allows no place for Christ's humanity or His body, thus linking it with the other controversies about Christ's Person dealt with by the other Councils. The iconoclasts forgot that the soul and the body must be saved and transfiguredcare trăia într-o zonă controlată de musulmani.El răspundea la acuzațiile iconoclaștilor astfel:
Largely through the work of St:''Cu privire la învinovățirea de idolatrie: icoanele nu sunt idoli, ci simboluri, astfel că, atunci când cineva venerează o icoană, nu se face vinovat de idolatrie. [[John of Damascus]] (AD 759-826)El nu se adoră simbolul, whoci doar îl venerează. O astfel de închinare nu e adresată lemnului sau culorii sau pietrei, ironicallyci persoanei zugrăvite. Astfel, was housed in Muslim-controlled lands and therefore outside the reach of the Empireeste arătată o oarecare cinstire lucrurilor materiale, the iconodulesdar adorare Îi datorăm doar lui Dumnezeu'' position won out. He addressed the charges of the iconoclasts thus:
:''Concerning the charge of idolatry: Icons are not idols but symbolsNoi nu facem ascultare față de natura lemnului, therefore when an Orthodox venerates an icon, he is not guilty of idolatryci aducem cinstire și închinare Aceluia Care a fost răstignit pe Cruce.. He is not worshipping the symbol, but merely venerating it. Such veneration is not directed toward wood, or paint or stoneAtunci când cele două lemne se împreunează în chipul Crucii, but towards the person depicted. Therefore relative honor is shown to material objectscinstesc chipul acestora din cauza lui Hristos care a fost răstognit pe Cruce; dar dacă cele două lemne sunt separate, but worship is due to God alone.'le arunc pe foc și le ard' :''We do not make obeisance to the nature of wood, but we revere and do obeisance to Him who was crucified on the Cross... When the two beams of the Cross are joined together I adore the figure because of Christ who was crucified on the Cross, but if the beams are separated, I throw them away and burn them.'' '''—St—Sf. John of DamascusIoan Damaschin'''
== Decizia Sinodului ==
Kamasarye
6.119 modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/6503”

Meniu de navigare