2.302 modificări
Modificări
Adăugare detalii despre prima jumătate a secolului XIX
=== Jafurile domnilor fanarioți (1782) ===
După moartea lui Inochentie, domnitorul [[epoca fanariotă|fanariot ]] de atunci, Alexandru Mavrocordat Deli-bei, a luat toți banii rămași de la bătrânul episcop, o parte din averea mișcătoare și nemișcătoare, precum și economiile și lucrurile de valoare depuse de credincioși spre păstrare, la Episcopie. Prin acest jaf, Episcopia a rămas cu o datorie de 75 de pungi, o sumă însemnată, pe care a trebuit s-o plătească urmașul său. Obiceiul jefuirii eparhiilor moldovene după moartea chiriarhului lor a fost urmat și de alți domni fanarioți.
=== Iacob Stamati (1782-1792) ===
Ca episcop la Huși a fost preocupat mai mult de probleme gospodărești, sporind averea Episcopiei prin daniile unor credincioși. Reprezentant al iluminismului, a sprijinit traducerea unor lucrări în românește. Cu toate acestea, Episcopia a ajuns sub el la mari datorii. Se pare că acestea s-au făcut cu gândul nemărturisit ca ea să nu mai poată fi jefuită la moartea ierarhului de către domnitori și boieri, așa cum se întâmplase în cazul lui Inochentie. La 25 martie 1803, Gherasim Clipa, Barbovschi i-a urmat lui Veniamin Costachi în scaunul episcopal de la Roman.
== Secolul XIX ==
=== Meletie Lefter (1803-1826) ===
După alegerea lui Gherasim Clipa în scaunul vlădicesc de la Roman, în locul său a fost ales Meletie Lefter (27 martie 1803).
Ca episcop, a făcut felurite renovări la catedrală, care era avariată de un cutremur și a primit numeroase danii de moșii pe seama Episcopiei, precum și danii din partea domnilor țării. Pentru că, în urma păcii de la București din [[16 mai]] 1812, Rusia țaristă a ocupat teritoriile din stânga Prutului, eparhia Hușilor a rămas numai cu ținutul Fălciu. Din această pricină, ținutul Vaslui a fost luat de la eparhia Romanului și alipit la Huși. În 1821-1822, a condus treburile Mitropoliei, ca „vechil” în locul lui [[Veniamin Costachi]]. La [[26 mai]] 1826, a fost ales episcop de Roman, în locul lui Gherasim Clipa, care trecuse la cele veșnice.
=== Sofronie Miclescu (1826-1851) ===
În aceeași zi a fost ales un nou episcop de Huși, ieromonahul Sofronie Miclescu, de la [[mănăstirea Neamț]] (hirotonit la [[3 iunie]]).
În lunga sa păstorie la Huși s-au făcut mai multe îmbunătățiri la Episcopie: zid împrejmuitor, [[chilie|chilii]] noi pentru preoții slujitori, o nouă [[catapeteasmă]] etc. Din dispoziția lui, s-a întocmit un nou pomelnic al Episcopiei. În 1846 s-a înființat și la Huși o școală catehetică ținutală, pentru a face față nevoilor tot mai mari de preoți cu oarecare învățătură.
Îndrumat îndeaproape de mitropolitul Veniamin Costachi, căruia îi cerea adesea lămuriri asupra unor probleme mai complicate, Sofronie a rămas în istoria eparhiei Hușilor ca un păstor vrednic și evlavios, fapte care au dus la alegerea sa în scaunul mitropolitan, la [[10 februarie]] 1851.
=== Meletie Istrate (1851-1857) ===
În cadrul aceleiași adunări electorale, s-a desemnat și succesorul său la Huși, în persoana tânărului arhimandrit Meletie Istrate, egumenul mănăstirii Slatina (hirotonit la [[12 februarie]], instalat la [[31 martie]]).
Acesta își avea metania la Doljești, fusese [[arhidiacon]] al mitropolitului Veniamin, pe care l-a și însoțit la Slatina în 1842, încredințându-i-se egumenia mănăstirii. Contemporanii îl prezintă ca pe un ierarh cu trăsături morale asemănătoare cu ale marelui său dascăl.
Ca episcop, a propus ca ținuturile Tutova și Covurlui, care aparțineau Romanului, să fie alipite la eparhia Hușilor, care avea numai ținuturile Fălciu și Vaslui (deci acum aveau fiecare câte patru). Adunarea obștească a aprobat propunerea la [[23 februarie]] 1852 (de menționa că Mitropolia avea ținuturile Iași, Neamț, Suceava, Dorohoi și Botoșani). Tot în 1852 s-au deschis cursurile Seminarului din Huși, la început în casele Episcopiei, apoi într-o casă cumpărată în acest scop. A înființat de asemenea o școală de muzică bisericească.
Din scrierile contemporanului său [[Melchisedec Ştefănescu]], se poate afla că în frământările din anii 1856-1857, episcopul Meletie a fost atras în partida antiunionistă de către fratele său Nicolae Istrate, fapt care l-a îndepărtat de cler și de credincioșii săi. Această atitudine greșită față de dreptele năzuințe ale poporului i-a adus o adâncă supărare, care i-a grăbit sfârșitul, murind la [[31 iulie]] 1857, la vârsta de abia 40 de ani. A fost [[înmormântare|înmormântat]] în biserica Episcopiei.
=== „Locotenenți” de episcopi (1857-1865) ===
După moartea sa, au început să fie numiți și la Huși „locotenenți” de episcopi: Ghenadie Șendrea Tripoleos (august 1857 - 8 noiembrie 1858, f. ianuarie 1861), Calinic Miclescu Hariupoleos (noiembrie 1858 - ianuarie 1861), Melchisedec Ștefănescu (întâi ca arhimandrit, din 15 ianuarie 1861, apoi ca arhiereu titular Tripoleos, până la 17 noiembrie 1864) și Dionisie Romano Traianopoleos (17 nov. 1864 - 10 mai 1865).
== Note ==
