Modificări

Arhimandritul Petroniu Tănase este considerat responsabil pentru reînvierea vieții monahale românești în [[Muntele Athos]] când dictatura comunistă amenința pustiirea așezămintelor românești din Sfântul Munte. Părintele Petroniu a devenit unul dintre cei mai respectați duhovnici din Sfântul Munte, îndrumarea sa fermă aducând [[Schitul românesc Prodromu (Muntele Athos)|Schitul Prodromu]] într-o perioadă de apogeu. Până la sfârșitul vieții, Pr. Petroniu a nădăjduit că schitul [[schit]]ul va deveni într-o zi prima [[mănăstire]] românească din Sfântul Munte.

Părintele Petroniu s-a născut pe 5 iunie 1916<ref name="trinitas" /> în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a [[Călugărie|călugărit]] de foarte tânăr în obștea [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamțului]], unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, și așa a intrat în obștea [[Mănăstirea Antim (București, România)|Mănăstirii Antim]]. A studiat [[Teologie|Teologia ]] (licențiat), dar a făcut în paralel și ceva studii de matematică și filozofie.

În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, [[Patriarhia Română ]] a decis să trimită două grupuri de [[călugăr]]i români ca să întărească efectivul [[Schitul românesc Prodromu (Muntele Athos)|Schitului românesc Prodromu]] și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978.

Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales [[stareț]] al Schitului Prodromu. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de [[22 februarie]] 2011<ref name="trinitas" />, în jurul orei 16, și a fost înmormântat după [[tradiția]] athonită la [[24 februarie]] 2011 în micul [[cimitir ]] al Schitului Prodromu.

Trinitas TV prin seria „Biserica Azi” a difuzat o emisiune dedicată Părintelui Petroniu cu ierodiaconul [[ierodiacon]]ul [[Iustinian Stoica]], fost [[econom|iconom ]] la Prodromu si [[ucenic ]] al Pr. [[Arsenie Papacioc |Papacioc]] si al Pr. Petroniu. Acolo se discută dorința Pr. Petroniu de pe patul de moarte.

{{Citat|(...) A avut dorința asta care l-a urmărit moment de moment ca schitul să devină mănăstire. Tot nădăjduia că se va găsi cineva care să ia inițiativa, să pună problema, să se întocmească documentația. Discuțiile astea le-a avut în special cu persoane deosebite care veneau din lumea intelectuală și bisericească, dar în special cu Pr. Prof. Coman Constantin. Săracul se hrănea cu dorința asta ca schitul Prodromu să devină mănăstire. Ori lucrul ăsta nu s-a împlinit. Înainte de sfârșitul său, m-a chemat la patul lui (zicând) «Părinte Iustinian, sființia ta ești într-o relație apropiată cu patriarhul [[patriarh]]ul [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], spune-i că-l rog din suflet, cu toată inima, cu smerenie, să facă în așa fel ca schitul Prodromu să rămână românesc și cred că Dumnezeu îl va ajută să devină mănăstire». Ăsta a fost testamentul lui de sfârșit de viață că la câteva de zile s-a sfârșit.|Părintele Iustinian Stoica, Trinitas TV<ref> Sfințenia vieții părintelui Petroniu Tănase. Trinitas TV. URL: https://youtu.be/mA8gNLIMf-M?t=2811 (46:54)</ref>}}

Deși a refuzat să fie vreodata duhovnic, Pr. Petroniu a avut „misiunea lui să-i ajute cu sfaturi pe alții” (Pr. Pimen). Pe un fundament de nevoință „ca în pateric”, „la fel ca unii din bătrânii de demult”, Pr. Petroniu a păstrat corespondența scrisă cu mulți credincioși din țară și a servit ca sfătuitor și învățător pentru mulți părinți. Printre cei care au învățat de la Pr. Petroniu se numără și monahul grec [[Damaschin Grigoriatul ]] pe care Pr. Petroniu l-a ajutat să învețe limba română. Mon. Damaschin este „unul dintre puţinii părinţi greci athoniţi cunoscători de limba română”, traducând în greacă „cărţi ale Părinţilor Cleopa Ilie, [[Paisie Olaru]], Arsenie Boca, Dometie Manolache, Arsenie Papacioc, Iachint Unciuleac, Petroniu Tănase [și] Sfântul [[Ioan Iacob Hozevitul”Hozevitul]]”<ref> Monahul Damaschin Grigoriatul – profil biografic. Doxologia. URL: https://doxologia.ro/monahul-damaschin-grigoriatul-profil-biografic</ref>. Cum a reușit Părintele Petroniu să facă atâtea într-o viață? Dăruind tot trupește și duhovnicește precum sfinții, după cum mărturisește Pr. Pimen. Această nevoință este foarte rară astăzi: „din bătrânii care mai sunt nu mai întâlnești acum la nimeni nevoințele lor; nu mai au rezistența aceea, ziceai că ei sunt făcuți din alt aluat” (Pr. Pimen).

Deși descris ca „foarte sever”, „foarte retras”, și „foarte interiorizat”, este mărturisit că „părintele Petroniu tot timpul plângea la [[liturghie]], avea lacrimi”. De ce plângea Părintele? Într-o zi, în timpul Sfintei Liturghii, Pr. Petroniu l-a vazut „pe tronul din fața [[Sfânta Masă|Sfintei Mese ]] pe [[Mântuitorul]].”

În ultimele luni din viața sa, Pr. Petroniu își „continua viața severă pe care o ținea dintotdeauna” și „niciodată nu se văita de vreo durere deși suferea foarte mult”. Când s-a dus la Domnul, [[Înmormântare|slujba înmormântării ]] a fost „foarte foarte liniștită”, „biserica plină de lume”, „tot Athosul a venit la el la înmormântare”, și către mormânt a fost multă „bucurie ca și când nu ar fi fost la înmormantare”.