Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.291 de modificări
Modificări
→Viața
Și acolo dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârșit pe toți, încât a vorbit împreună cu Hristos, și I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, și îndată s-a făcut începător viețuirii celei supraomenești, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup.
Cu toate că încerca să se retragă tot mai departe de oameni, Dumnezeu i-a poruncit să se întoarcă în „deșertul exterior”, adică la Nitria, pentru a instrui frații, și promițându-i o răsplată dublă, i-a spus: „Cel care practică ascetismul singur este slujitorul Meu, în timp ce cel care slujește altora pentru învățătură este fiul și moștenitorul Meu”. Când au aflat că Paisie vine, călugării din Nitria au alergat în grabă să-l întâmpine. Printre ei se afla și sfântul Ioan Colovul, fostul său tovarăș, care, bătând la ușa chiliei lui, a auzit că Paisie discuta cu cineva; dar mare i-a fost mirarea când a intrat și a descoperit că bătrânul era singur. La insistențele lui Ioan, Paisie i-a dezvăluit că era vorba de sfântul [[Constantin cel Mare]], care fusese trimis de Dumnezeu să-l viziteze și să-i arate admirația sa pentru călugări și să mărturisească că el nu a dobândit în ceruri o asemenea slavă și o asemenea familiaritate cu Dumnezeu. Și împăratul adăugase că regreta faptul că nu a renunțat la purpura imperială pentru haina aspră a călugărilor. În această vreme, avva [[Pimen cel Mare|Pimen]] (prăznuit la [[27 august]]) a venit și el să-l viziteze pe omul lui Dumnezeu și l-a întrebat: „Ce voi face sufletului meu, că e nesimțitor și nu se teme de Dumnezeu?” Și i-a zis lui avva Paisie: „Du-te, lipește-te de omul care se teme de Dumnezeu și apropiindu-te, te vei învăța și tu a te teme de Dumnezeu.”<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Pimen, 65.</ref>. În 407/408 AD, când tribul berberic al mazakinilor (Libia) au invadat pustiul schetic, Paisie a plecat cu o parte din ucenicii săi și s-a stabilit în [[Antinoe]]. În această perioadă, l-a întâlnit pe sfântul Pavel de Tammah ([[Pavel Tebeul|Pavel din Teba]], prăznuit la [[15 ianuarie]]) și cei doi au devenit foarte apropiați. În timp ce se afla în munții din Antinoe, Paisie a întemeiat o altă mănăstire, Mănăstirea Sfântului Paisie din Dayr al-Barsha, care există și astăzi în apropiere de Mallawi. Deci ajungând la bătrâneți prea adânci, s-a mutat către anul 417 la Domnul, în ziua de [[15 iulie]] (8 Epip, după calendarul copt), unde împreună cu îngerii cânta cântă Țiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. ==Posteritatea==La [[13 decembrie]] 841, Papa Iosif I al Alexandriei a îndeplinit dorința Sfântului Paisie și a mutat trupul său (precum și al sfântului Pavel Tebeul) în Mănăstirea sa din pustia Schetis. Se spune că au încercat inițial să mute doar trupul Sfântului Paisie, dar când l-au adus în barcă pe Nil, barca nu s-a mișcat până nu au adus și trupul lui Paul de Tammah, așa cum i s-a descoperit unui pustnic. Astăzi, cele două trupuri se află în biserica principală a Mănăstirii Ortodoxe Copte a Sfântului Paisie / Bishoy din Deșertul Natrun. [[Moaște|Moaștele]] cuviosului Paisie au rămas nestricate până în ziua de azi.
Despre vestitele lui virtuți și despre minunata viețuire cea întocmai cu a îngerilor, despre toată aspra viețuire cea prin pustii și despre [[Minune|minunile]] sale, se poate citi în ''Viața'' lui, scrisă de avva Ioan Colov.
