2.332 de modificări
Modificări
m
Ortografie
* protobulgarii, puțini la număr, care formau însă clasa stăpânitoare;
La protobulgari se adăugau greci, resturi de goți, sau de alte neamuri «barbare», așezate mai de mult pe aceste teritorii, aparținătoare altădată imperiului roman de răsărit. De la începutul așezării bulgarilor aici și până către mijlocul secolului IX, a avut loc procesul de slavizare lenta lentă a acestora. Denumirea de «bulgar» și-a pierdut înțelesul ei inițial, ajungând să desemneze pe toți supușii statului bulgar, indiferent de originea lor etnică.
Puterea noului stat bulgar a crescut considerabil sub hanul Krum (803-814), care a extins hotarele statului său și a purtat lupte victorioase cu bizantinii (în 811, a căzut într-o luptă însuși împăratul [[Nichifor I]]), izbutind să cucerească Sardica (Sofia), pentru ca în 813 să asedieze Constantinopolul, dar fără rezultat.
La așezarea lor în Peninsula Balcanică, atât slavii cât și protobulgarii erau păgâni. Dar în contact cu populația romanizată de aici, unii din ei au început să îmbrățișeze credința creștină, deși vechile scaune [[episcop|episcopale]] din sudul Dunării dispăruseră. Dar creștinismul era socotit un pericol pentru tânărul stat bulgar și de aceea unii hagani de la Pliska sau alți conducători bulgari au încercat să-l prigonească. Însuși Krum s-a numărat printre cei care prigoneau pe creștini (se pare din interese politice, creștinii având legături cu Bizanțul). Izvoarele istorice contemporane (o versiune a ''Vieții Sfântului Dimitrie'', ''Cronica preotului din Diocleea — Muntenegru'' ș.a.) relatează suferințele îndurate atunci de populația creștină romanizată de aici.
Creștinarea «oficială» a bulgarilor a avut loc în anul 864, în timpul țarului [[Boris I al Bulgariei|Boris I]] (852—889), care a primit creștinismul din interese politice. El a primit botezul în urma unui război cu bizantinii, în care aceștia au ieșit biruitori, luând numele nașului său, care era însuși împăratul [[Mihail al III-lea]] al Bizanțului. Întors acasă, a introdus creștinismul, prin preoții greci veniți anume în acest scop, fie pe cale pașnică, fie cu forța. Introducerea creștinismului a avut urmări binefăcătoare asupra statului bulgar, căci, pe de o parte, el s-a integrat în rândul celorlalte state creștine din Europa, iar pe de altă parte, creștinismul a înlăturat deosebirile etnice dintre protobuigari, slavi și populația autohtonă romanizată, condiție necesară pentru formarea unui popor bulgar unitar. Îndată după savârșirea acestui mare act, Boris a trecut la organizarea Bisericii bulgare. După o scurtă orientare spre Roma (866-869), [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Biserica bulgară]] a intrat definitiv sub jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]], care le-a trimis, în 870, un [[arhiepiscop]] cu numele Iosif.
=== Misiunea fraților [[Chiril și Metodie]] (860-885)===
