2.277 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
Prima traducere românească a arhieraticonului datează din 1688, când apare „Slujebnicul” Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei, ediţie manuscrisă trilingvă greacă, slavonă şi română. Primul text integral românesc (într-o variantă restrânsă, cuprinzând doar slujbele esenţiale) a fost publicat tot în manuscris, în jurul anului 1705 de către un copist moldovean, Axinte Uricarul , viitorul cronicar al lui [[Nicolae Mavrocordat]] în timpul domniei acestuia în Moldova (1709-1710 şi 1711-1716).
În Ardeal, prima ediţie românească a Arhieraticonului a fost publicată în manuscris de episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein în 1748, iar prima ediţie tipărită a Arhieraticonului în [[limba română ]] a fost publicată la Blaj sub patronajul unui alt episcop greco-catolic român, Grigore Maior, în anul 1777, fiind tradus din limba greacă.
În anul 1926 apare o nouă ediţie a Arhieraticonului în limba română. Următoarea ediţie, datând din anul 1976, a fost completată pentru a cuprinde rânduiala tuturor slujbelor săvărşite cu arhiereu, inclusiv rânduiala Liturghiei cu arhiereu, a diferitelor [[ierurgie|ierurgii]] şi a sfinţirii Marelui Mir.
