2.325 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
În perioada imediat următoare semnării tratatului, Rusia s-a folosit la maxim de noile prerogative câştigate. Astfel, demiterile lui [[Constantin Ipsilanti]] (în Muntenia) şi [[Alexandru Moruzi]] (în Moldova) de sultanul Selim al III-lea, (cerute de ambasadorul francez în Turcia, Horace François Bastien, ca răspuns la temerile parţial întemeiate faţă de o conspiraţie prorusă la Bucureşti), au reprezentat un motiv de război pentru războiul ruso-turc din 1806-1812. (Ipsilanti a fost reînscăunat de generalul [[Mihail Miloradovici]] imediat după intrarea trupelor ruse în Muntenia).
Astfel de acţiuni au inaugurat o perioadă de protectorat rusesc în cele două principate, care a culminat cu administraţia ''[[Regulamentul Organic|Regulamentului Organic]]'' din anii 1830. Principatele Dunărene căpătaseră o mare importanţă strategică odată cu izbucnirea seriei războaielor napoleoniene şi începutul declinului Imperiului Otoman, de îndată ce statele europene au început să fie îngrijorate de expansiunea rusească către sud]], (manifestată printre altele de anexarea [[Basarabia|Basarabiei]] în 1812). În cele două principate au fost deschise mai multe oficii consulare, care urmăreau evoluţiile relaţiilor ruso-otomane, consulate care au avut un impact indirect asupra economiei locale, diplomaţii oferind protecţie şi statutul de ''sudiţi'' afaceriştilor aflaţi în competiţie cu breslele locale.
În paralel, boierii au început campanii de înaintări de petiţii împotriva domnitorilor. Deşi unele erau adresate Porţii sau autorităţilor Imperiului Habsburgic, cea mai mare parte a lor cereau intervenţia Rusiei. În timp ce reclamaţiile vizau cazuri reale sau imaginare de corupţie politică sau de abuzuri, petiţiile erau ilustrarea conservatorismului semnatarilor. Boierii aveau tendinţa să facă referiri la ''Capitulaţiile'' semnate de cele două principate cu otomanii, cerând respectarea drepturilor sau repunerea în drepturile care le erau garantate prin acele acte.<ref>Djuvara, pag.123</ref> Boierii reclamau ca neavenite orice încercare a domnilor de reformă, pretinzând că acestea contraveneau tradiţiilor locale, făcându-se simţite dorinţele pentru instaurarea unor republici aristocratice. <ref>Djuvara, pag.319</ref>
