Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.310 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Părintele '''Benedict Ghiuș''' (n. [[21 octombrie]] 1904 - d. [[12 iunie]] 1990) a fost un măre [[părinte duhovnicesc ]] al secolului XX, [[teolog]], profesor și [[ieromonah ]] [[arhimandrit ]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], membru fondator al grupării, curentului și asociației cultural-religioase „[[Rugul Aprins]]”.<ref name=Diaconescu>Ioana Diaconescu, „[http://romlit.romanialiterara.com/index.pl/lotul_rugul_aprins._preoi_i_martiri__benedict_ghiu?caut=ghius Documente din arhiva CNSAS: „Lotul” Rugul Aprins. Preoți și martiri – Benedict Ghiuș]”, în ''România literară'', anul XLVII, nr. 15-16, 10-16 iunie 2015.</ref>
==Biografie==
Părintele Benedict Ghiuș s-a născut la [[21 octombrie]] 1904 în satul Domnești din comuna Pufești (azi în județul Vrancea), primind la botez numele de Vasile<ref name=Diaconescu/><ref name="Enache">George Enache, „Părintele Benedict Ghiuș - învățătorul celor tineri„, în ''Ziarul Lumina'' du 22 octombrie 2009 - https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/parintele-benedict-ghius-invatatorul-celor-tineri-38128.html</ref>. A urmat studii la Seminarul Teologic din Galați (1919-1926)<ref name=DTR>Mircea Păcurariu, ''Dicționarul teologilor români'', art. „Ghiuș Benedict” după: https://web.archive.org/web/20191114111816/http://biserica.org/WhosWho/DTR/G/BenedictGhius.html</ref> și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (1926-1927),<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> apoi a obținut o bursă la Facultatea de Teologie din Strasbourg, unde a urmat cursuri de doctorat în perioada 1927-1932<ref name=Diaconescu/>, care i-au fost echivalate la Facultățile de Teologie din București și Chișinău (1935)<ref name=DTR/>. A obținut titlul de doctor în teologie în 1946 cu teza ''Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii''<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/>.
După întoarcerea în România s-a călugărit la [[Mănăstirea Noul Neamț]] în 1934, fiind [[Hirotonia|hirotonit ]] [[ierodiacon ]] (1934) și apoi [[ieromonah ]] (1936).<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> . În 1936 a fost numit prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuți,<ref name=DTR/> iar, în această calitate și la îndemnul timpul mitropolitului [[Visarion Puiu]], a intrat în contact cu studenții teologi simpatizanți [[Mișcarea Legionară|legionari]] și a participat la întrunirile lor cu scopul de a cunoaște modul în care ideile legionare își puneau amprenta asupra formării teologice a viitorilor preoți și, eventual, de a corecta deviațiile ideologice ale studenților.<ref name=Diaconescu/><ref name="Enache"/> Tânărul ieromonah, adept al principiilor [[Misticism creștin|misticismului]], a devenit un susținător al ideologiei spirituale a mișcării legionare,<ref name=Diaconescu/> fără a adera însă la ideologia politică a organizației.<ref name="Enache"/> În anul 1938 a fost transferat ca profesor și spiritual la Liceul seminarial din Bălți, unde a rămas până în 1940, când a avut loc [[Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord|anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică]].<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> . Între timp, a fost hirotesit [[arhimandrit]] în 1939.<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/>
Refugiat din Basarabia, a devenit preot slujitor la [[Catedrala Patriarhală din București]] (1940-1944).<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> Arhimandritul Benedict Ghiuș a alcătuit în 1943, împreună cu [[Preot|preoții ]] Nicodim Ioniță, [[Antim Nica]] și Ioil Babaca, o broșură intitulată ''Înnoiește-te, Noule Ierusalime'' în care susținea reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române pe baza principiilor mistic-religioase și sporirea educației culturale și duhovnicești a monahilor.<ref name=Diaconescu/><ref name="Enache"/> El a fost ales în ianuarie 1944 în funcția de [[episcop ]] de Hotin, dar alegerea sa a fost invalidată de vicepreședintele Consiliului de Miniștri, [[Mihai Antonescu]], care îl înlocuia pe Conducătorul Statului Român, [[Ion Antonescu]],<ref name=Diaconescu/><ref name=DTR/> din cauza presupuselor simpatii legionare ale eruditului monah.<ref name="Enache"/> Autoritățile judiciare comuniste au catalogat ulterior această broșură ca fiind o scriere ideologică legionară.<ref name=Diaconescu2013>Ioana Diaconescu, „[http://romlit.romanialiterara.com/index.pl/rugul_aprins_al_maicii_domnului._condamnarea_8_noiembrie_1958__sentina_nr._125?caut=benedict%20ghius Rugul Aprins al Maicii Domnului. Condamnarea 8 noiembrie 1958 – Sentința nr. 125]”, în ''România literară'', anul XLV, nr. 1-2, 11-17 ianuarie 2013.</ref> Benedict Ghiuș a fost apoi duhovnic la Academia Teologică din Arad (1944) și asistent universitar la Catedra de Ascetică și Mistică de la [[Facultatea de Teologie Ortodoxă din București]] (1944-1948),<ref name=DTR/><ref name=Velicu134>Dudu Velicu, ''[http://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-I.pdf Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice I. 1945-1947]'', ediție îngrijită de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2004, p. 134. {{ISBN|973-8308-15-1}}</ref> sub îndrumarea profesorului [[Dumitru Stăniloae]].<ref name=Diaconescu/> Numele său a fost vehiculat în aprilie 1946 pentru un post vacant de arhiereu-vicar patriarhal, dar, deși era susținut de profesorul [[I.D. Ștefănescu]], Benedict Ghiuș a renunțat.<ref name=Velicu134/>
La sfârșitul anului 1947 a fost invitat, la propunerea patriarhului rus [[Alexei Simanski]], să predea timp de un an (1947/1948) la Institutul Teologic Ortodox Rus „Saint Denis” din Paris și a acceptat invitația, dar acest plan nu s-a materializat ulterior.<ref>Dudu Velicu, ''[http://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-I.pdf Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice I. 1945-1947]'', ediție îngrijită de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2004, p. 290. {{ISBN|973-8308-15-1}}</ref>
