14.992 de modificări
Modificări
→Istorie
După războiul de independență din 1877-18778, România a fost nevoită să cedeze Imperiului Rus sudul Basarabiei (județele
Cahul, Bolgrad și Ismail), primind în schimb Dobrogea. Reședința Episcopiei Dunării de Jos a fost mutată de la Ismail la Galați (în 1878). După alipirea Dobrogei la Regatul României, Eparhia Dunării de Jos, cu reședința la Galați, avea o [[jurisdicție]] foarte întinsă din punct de vedere geografic, incluzând județele Covurlui, Brăila, Tulcea și Constanța, iar după anul 1913 și județele Caliacra și Durostor din Cadrilater.<ref name=barbu>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/episcopul-nifon-niculescu-ierarh-misionar-si-patriot-165187.html Ionuț-Daniel Barbu, ''Episcopul Nifon Niculescu, ierarh misionar și patriot''], 1 septembrie 2021, ''Ziarul Lumina'', accesat la 7 noiembrie 2021</ref>
Între anii 1902-1907, Episcopia Dunării de Jos a fost păstorită de [[Pimen (Georgescu) al Moldovei|Pimen (Georgescu)]], cel care avea să devină ulterior [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]. Acesta a inițiat un plan de activitate administrativă și pastorală, prin care misiunea bisericească era îndrumată pe mai multe componente, precum: conferințele cu [[protopop]]ii din eparhie, întocmirea rapoartelor de activitate ale slujitorilor, instituirea „foilor de inspecțiune asupra stării și activității din parohii”, obligativitatea ridicării de lăcașuri de cult numai cu autorizație, neamestecul [[cler]]ului în politică, realizarea unor statistici despre moralitatea populației din cuprinsul eparhiei, o educație morală și religioasă, coerentă și consecventă, etc. O altă realizare importantă a PS Pimen, care a rămas în memoria credincioșilor gălățeni, este punerea pietrei de temelie a [[Catedrală|Catedralei]] episcopale din Galați, care avea să fie finalizată prin [[târnosire]]a săvârșită la 6 august 1917. De asemenea, el a reușit să înființeze
