Modificări

'''Biserica din Cipru''' este una din bisericile [[autonomieautocefalie|autonomeautocefale]] ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. [[Biserica]] este condusă de [[Arhiepiscop]]ul din Nova Noii Justiniana şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diverse diferite naţii, biserica şi-a păstrat independenţa.

Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostol]]ul [[ApostolulBarnaba|Barnaba]] Barnaba în sec. I. [[Apostolul Marcu ]] este considerat a fi primul [[Episcop ]] al Ciprului. Autonomia bisericii s-Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul din Efes]], ignorînd ignorând dorinţa [[Patriarhului Antiohiei]]de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zeno Zenon în anul 478 care ; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în ''chinovar''(roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjii cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului).

Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece la în Hellespont(strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a stabilit întemeiat un nou oraş , numit Nova JustinianNoua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost scoşi alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă , păstrîndu-şi însă numele de Arhiepiscop al Nova Noii Justiniana şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 și până în 1571, au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienienilorveneţienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de [[episcopiepiscop]] i ortodocşi, de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii cu privire la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două bisericiBiserici.

Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri din cadrul ai ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.

În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, biserica şi-Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960 , când Ciprul şi-a recăpătat independenţa , prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi în cea a bisericiila cârma Bisericii. Această combinaţie unică combinaţie a funcţionat până la moartea arhiepiscopului , în anul 1977.

Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formînd formând un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutîndumutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe , în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.

Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia. Scaunul Întâistătătorului Bisericii din Cipru a fost până nu demult liber, după anunţarea retragerii din scaun a Arhiepiscopului [[Hrisostom (Kykkotis) al Noii Justiniana]] și al întregului Cipru, datorită bolii Alzheimer de care suferea. Astfel, Biserica Ortodoxă din Cipru şi-a ales întâistătătorul, în duminica de [[6 noiembrie ]] 2006, după 29 de ani de păstorire a IPS Hrisostom Kykkotis. [[Mitropolit]]ul [[Hrisostom de Paphos]], în vârstă de 65 de ani, a fost ales arhiepiscop, surclasîndu-l ca număr de voturi pe Mitropolitul [[Atanasie de Limassol]]. ^{[http://www.financialmirror.com/more_news.php?id=5214&type=st&nt=Politics]}.