Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.273 de modificări
Modificări
m
→Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană
==Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creștinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundația unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinții capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenți ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puțin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziție, făcând declarații pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creștin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepții tradiției apofatice susțin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înțelege și că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înțelegerii intelectuale ci prin experiența directă a iubirii (în creștinismul apusean) sau a [[Energiile lui DumnezeuEnergii divine necreate|energiilor]] (în creștinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiție orală. „De asemenea, trebuie recunoscut că această ''falsificare'' este o noțiune modernă. Ca și Plotinus și capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiției”.<ref>http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/</ref>
Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinții Trei Ierarhi]] au accentuat toți deopotrivă importanța teologiei negative pentru înțelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuințat-o atunci când acea afirmație pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu „nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia”. În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul – practica păstrării tăcerii – face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Totuși, afirmațiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creștinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creștinismul apusean, cu toate că există și câteva excepții de la această regulă.
