14.992 de modificări
Modificări
completări și ref.
[[Fișier:Rares.jpg|thumb|250px|<center>Petru Rareș.<br>Frescă de la [[Mănăstirea Moldovița]].</center>]]
[[Fișier:Petru_Rares.jpg|thumb|250px|<center>Petru Rareș - bust din incinta Mănăstirii Moldovița</center>]]
[[Petru Rareș]] (n. 1483 - d. 3 septembrie 1546, Suceava) a fost Domn al Moldovei de două ori, prima dată între 1527-1538, iar a doua oară între 1541-1546.<ref>Rezachevici (2001), vol. 1, pp. 557-587.</ref> Fiu natural al lui [[Ștefan cel Mare]], i-a succedat la tron lui Ștefăniță-Vodă (nepot al lui Ștefan cel Mare și fiu al lui Bogdan al III-lea). Petru Rareș a urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă. <br>Continuând tradiția înaintașilor săi, a fost și un important ctitor de [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Biserică|biserici]].
Pe plan intern, la începutul domniei Petru Rareș a avut o atitudine conciliantă faţă de boierii pribegi din motive politice, permițând revenirea unora dintre aceștia în țară. Pe plan extern, în primii ani a întreținut relaţii bune atât cu Polonia, cu care a încheiat în 1527 un tratat de alianță ce prevedea sprijin reciproc în cazul unui atac turcesc, precum și o convenție comercială, cât și cu Ungaria, păstrând astfel domeniile din Transilvania pe care le deținuse și [[Ștefan cel Mare]]. De asemenea, a stabilit raporturi de prietenie și cu Țara Românească, căsătorindu-și una dintre fiice, Ana, cu voievodul Vlad „Înecatul”.
Între timp, în Transilvania se petreceau evenimente importante care nu puteau să-l lase indiferent pe voievodul Moldovei. După dezastrul suferit în bătălia de la Mohaci, coroana regatului Ungariei (partea ce mai rămăsese necucerită încă de Imperiul Otoman) era disputată de Ioan Zapolia, voievodul Transilvaniei, supus turcilor, și de Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Carol Quintul. Petru Rareș socoti că ar fi momentul potrivit pentru a interveni în Transilvania sfâșiată de luptele dintre cei doi pretendenți la tron, pentru a-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Ciceiul și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni.<ref>Xenopol (1925), vol. IV, p. 228.</ref>În vara anului 1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița (aceasta și celelalte cetăți săsești, îndeosebi Sibiul și Brașovul, trecuseră de partea lui Ferdinand). La 21 octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la Feldioara, asupra oștii lui Ferdinand de Habsburg, capturând printre altele și 50 de tunuri mari „de spijă” (fontă).<ref>Xenopol (1925), vol. IV, p. 230.</ref> După aceasta, le impune brașovenilor o contribuție de război de 4000 de florini (sumă foarte mare pentru acea epocă) și supune definitiv și cetatea Bistrița. Ioan Zapolia și-a dat seama că această campanie a lui Petru Rareș în Ardeal urmărea extinderea posesiunilor acestuia și nu sprijinul pe care credea că îl obținuse de la voievodul modovean pentru a ocupa tronul Ungariei. În consecință, îl somează pe Rareș să părăsească Transilvania, amenințându-l cu represalii din partea aliaților săi, turcii. Petru Rareș a fost nevoit astfel să se retragă din Ardeal, dar cu o pradă de război consistentă..<ref>Xenopol (1925), vol. IV, p. 232.</ref>
===A doua domnie===
