Modificări

Salt la: navigare, căutare

Montanism

36 de octeți adăugați, 29 august 2014 11:11
m
Istoric
Prisca pretindea că Hristos îi apăruse sub forma unei femei. Când a fost excomunicată, ea a exclamat: "sunt alungată ca lupul dintre oi. Eu nu sunt lup, sunt cuvântul, duhul şi puterea."
În general se acceptă faptul că mişcarea a fost inspirată de interpretarea lui Montanus la Evanghelia după Ioan — "Vă viu trimite vouă Mângâietorul, duhul adevărului" (Heine 1987, 1989; Groh 1985). Reacţia la această revelaţie continuă a divizat multe comunităţi creştine din secolul al II-lea, clerul căutând să o elimine. Episcopul [[Apolinarie de Laodiceea|Apolinarie]] a aflat că biserica din Ancyra s-a sfâşiat în două părţi şi s-a opus "profeţiei mincinoase" (citată de [[Eusebiu de Cezareea]] 5.16.5). Dar la Roma îşi făcea loc îndoiala. Papa Eleutherus [[Elefterie al Romei|Elefterie]] chiar i-a scris probabil câteva scrisori în sprijinul montanismului, deşi mai târziu le-a retras. ([[Tertulian]], "Adversus Praxean" c.1, Trevett 58-59).
Cel mai cunoscut apărător al montanismului este, fără nici o îndoială, Tertulian, iniţial un campion al credinţei ortodoxe, care considera că noua profeţie era adevărată şi a început să se desprindă de ceea ce el a început să numească "biserica unui grup de [[episcop]]i" (''Despre modestie'').
Deşi Creştinismul ortodox a prevalat în faţa montanismului în câteva generaţii, unele elemente au persistat încă mult timp. În Valea Tembris din nordulFrigiei nordul Frigiei au fost găsite inscripţii datate între anii 249 şi 279 care declară deschis apartenenţa la montanism. O scrisoare a Sfântului [[Ieronim]] către Marcela, scrisă în anul 385, resping acuzaţiile de montanism care o nelinişteau (scrisoarea 41). În Cartagina a continuat să existe un grup de "tertulianişti". Autorul anonim al lucrării ''Praedestinatus'' menţionează că un astfel de propovăduitor a venit la Roma în 388 unde a făcut multe convertiri şi a obţinut o [[biserică]] pentru comunitatea sa pe motiv că [[mucenic]]ii cărora era dedicată fuseseră montanişti. El a fost obligat să plece după vitoria lui [[Teodosie cel Mare]] care sprijinea credinţa ortodoxă. [[Augustin de Hippo|Augustin]] menţionează că în vremea sa un grup de tertulianişti se împuţinase până aproape de dispariţie iar cei rămaşi se împăcaseră cu Biserica şi înapoiaseră [[basilica]] lor. Nu este sigur dacă aceşti tertulianişti erau montanişti sau nu.
În secolul al VI-lea, Ioan al Efesului, la ordinul împăratului Iustinian, a condus o expediţie la Pepuza unde a dărâmat altarul montanist care fusese ridicat în jurul mormintelor lui Montanus, Priscilla şi Maximilla.
6.119 modificări

Meniu de navigare