Modificări

<b>Preoţii</b> sau <b>presbiterii</b> erau consideraţi la început urmaşi ai celor 70 de [[apostoli]] sau ucenici ai Domnului de care se vorbeşte în [[Sfânta Scriptură ]] (Luca 10, 1-20) şi ca simpli ajutători ai [[episcop]]ilor. Dar din sec. II – III înainte, când numărul comunităţilor s-a înmulţit, nevoile religioase ale credincioşilor n-au mai putut fi satisfăcute de către episcopii înşişi, preoţii devenind, cu delegaţia şi binecuvântarea [[episcop]]ilor, înlocuitorii lor permanenţi, mai întâi în parohiile din interiorul oraşelor şi apoi la cele din afara lor, săvârşind cele sfinte în numele şi în locul episcopilor.

Preotul poate săvârşi în parohia sa, în virtutea hirotoniei [[hirotonie]]i şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, necesare în viaţa religioasăa religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.

În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer ]] şi pământ.