14.992 de modificări
Modificări
→Religia: completări şi leg. int.
Secolele VIII şi IX au fost marcate de criza [[iconoclasm|iconoclastă]]. Prin edictul imperial din anul 730 d.Hr. împăratul Leon al III-lea Isaurul (717–741) a interzis folosirea [[icoană|icoanelor]] lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale [[sfinți]]lor și a poruncit distrugerea acestor imagini (precum şi a sfintelor [[moaşte]]). Printre cei mai cunoscuţi ''iconoduli'', care au refuzat să se supună edictului iconoclast al împăratului Leon al III-lea, s-au numărat: Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Grigorie Decapolitul]] şi mulţi alţii.
VII. Al doilea Sinod de la Niceea (787) restabilește cinstirea icoanelor la sfârșitul primei crize iconoclaste. Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit după moartea împăratului Leon al IV-lea (nepotul lui Leon al III-lea), iar văduva acestuia, [[Irina Împărăteasa]], a preluat puterea. Iconofilă, ea a convocat [[Sinodul VII Ecumenic]] (al doilea Sinod de la Niceea) în anul 787, unde a fost restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor, adorarea (latreia) acestora fiind însă interzisă în mod explicit. O a doua perioadă iconoclastă a fost însă inițiată de împăratul Leon al V-lea (813–820), de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține martirizări și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa [[Teodora a II-a]], iconodulă. Ca și Irina Împărăteasa, în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima [[duminică]] a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].
===Artele, arhitectura, literatura===
