Modificări

Salt la: navigare, căutare

Bonifaciu

98 de octeți adăugați, 27 iunie 2012 12:03
fără descrierea modificării
Părintele nostru în rând cu [[sfânt|sfinţii]] '''Bonifaciu''' sau [[Bonifatie]] (latineşte: ''Bonifacius''), n. 672 - d. [[5 iunie]] 754 sau 755, „''[[Apostol]]ul germanilor''”, a fost un [[Misionar|propovăduitor]] care a răspândit [[creştinism]]ul în Germania secolului al VIII-lea.
[[Prăznuire]]a sa se face la [[5 iunie]], ziua adormirii sale.
==Viaţa==
Sf. Bonifaciu s-a născut în anul 672, în Crediton, Devonshire, Anglia. Numele său era Winfrid sau Wynfrith. Se trăgea dintr-o familie bună şi, într-o anumită măsură, a fost împotriva dorinţelor tatălui său faptul că s-a dedicat de la o vârstă fragedă vieţii [[monah]]ale. El a primit o educaţie [[Teologie|teologică ]] la [[Mănăstire|mănăstirile ]] benedictine din Adescancastre, de lângă Exeter şi Nursling, dintre Winchester şi Southampton, unde era [[stareţ]] Winbert. La vârsta de 30 de ani a devenit [[preot]]. A scris prima gramatică latină din Anglia.
În 716 el a iniţiat o expediţie misionară în Frizia (o provincie istorică situată în nordul Olandei), cu intenţia de a-i [[convertire|converti]] pe frizoni, propovăduindu-le în propria lor limbă (limba sa natală, anglo-saxona, fiind asemănătoare cu cea din Frizia). Eforturile sale au fost însă împiedicate de războiul dus în acele vremuri între Carol Martel (regele francilor) şi Radbod (regele Friziei), astfel încât el s-a reîntors la Nursling, în Anglia.
{{Îmbunătăţire}}Winfrid (Bonifaciu) a plecat din nou în 718, a vizitat Roma şi a fost însărcinat în 719 de către [[Papa]] Grigorie al II-lea, care i-a dat numele de Bonifaciu, să evanghelizeze Germania şi să reorganizeze biserica de acolo. În următorii cinci ani el a lucrat în Hesse, Thuringia şi Frisia, iar în [[30 noiembrie]] 722, a fost ridicat la rangul de [[episcop]] al teritoriilor germane pe care le adusese în staulul [[Biserica Romei|Bisericii Romane]].
Winfrid În 723, Bonifaciu a tăiat stejarul sfânt dedicat zeului Thor de lângă oraşul actual Fritzlar din nordul Hesse. El a plecat construit o [[capelă]] din nou lemnul acestuia pe locul unde se găseşte în 718, a vizitat Roma prezent [[catedrală|catedrala]] din Fritzlar şi mai târziu a fost însărcinat în 719 de către înfiinţat prima [[Papaepiscopie]] Grigorie al II-leadin Germania, care i-a dat numele la nord de Bonifatiegraniţa romană fortificată, în cadrul aşezării fortificate france din Büraburg, să evanghelizeze Germania şi să reorganizeze biserica pe un deal proeminent din faţa oraşului de acolopeste râul Eder. Tăierea stejarului lui Thor este în general considerată ca fiind începutul creştinării germanilor. În următorii cinci ani 732, el a lucrat în Hesse, Thuringia călătorit din nou la Roma pentru a-şi Frisia, prezenta rezultatele muncii iar în Grigorie al II-lea i-a conferit pallium de [[30 noiembriearhiepiscop]] 722cu jurisdicţie asupra Germaniei. Bonifatie s-a reîntors în Germania, a fost ridicat la rangul de [[episcopbotez|botezat]] al teritoriilor germane pe mii şi a mii şi a trebuit să facă faţă problemelor multor altor creştini care le adusese în staulul pierduseră contactul cu ierarhia regulată a Bisericii Catolice. În timpul celei de a treia vizite la Roma din 737/38, el a fost făcut legat papal pentru Germania. În 745 el şi-a ales oraşul Mainz ca scaun [[Biserica Romei|Bisericii Romanemitropolit]]an.
În 723După a treia călătorie la Roma, Bonifatie a tăiat stejarul sfânt dedicat lui Thor de lângă oraşul actual Fritzlar din nordul Hesse. El a construit o capelă din lemnul acestuia pe locul unde se găseşte mers în prezent [[catedrală|catedrala]] din Fritzlar Bavaria şi mai târziu acolo a înfiinţat prima episcopie din Germania, la nord episcopiile de graniţa romană fortificatăSalzburg, în cadrul aşezării fortificate france din BüraburgRegensburg, pe un deal proeminent din faţa oraşului de peste râul Eder. Tăierea stejarului lui Thor este în general considerată ca fiind începutul creştinării germanilorFreising şi Passau. În 732742, el a călătorit unul din nou la Roma pentru a-şi prezenta rezultatele muncii iar Grigorie al II-lea i-a conferit pallium de [[arhiepiscopucenic]] cu jurisdicţie asupra Germaniei. Bonifatie s-ii săi, Sturm (cunoscut şi sub numele de Sturmi sau Sturmius), a reîntors în Germaniaînfiinţat abaţia Fulda, a nu departe de așezământul misionar anterior al lui Bonifaciu din Fritzlar. Cu toate că este [[botez|botezatabate]] mii şi a mii şi a trebuit să facă faţă problemelor multor altor creştini care pierduseră contactul cu ierarhia regulată a Bisericii Catolice. În timpul celei le fondator de a treia vizite la Roma din 737/38Fulda, el Bonifatie a fost făcut legat papal pentru Germaniaputernic implicat în înfiinţarea acesteia. În 745 el şi-Permisiunea iniţială a ales oraşul Mainz ca scaun [[mitropolit]]anfost semnată de Carloman, fiul lui Charles Martel.
După Susținerea responsabililor fraci ai palatului (lat. ''maior domos'') şi mai târziu al primilor guvernatori pipinizi şi caroligieni a treia călătorie la Roma, Bonifatie a mers fost semnificativă în Bavaria şi acolo a înfiinţat episcopiile programul lui Bonifaciu de Salzburgconvertiri forţate. Liderii franci creştini doreau învingerea puterii rivale, Regensburgsaxonii păgâni, Freising şi Passauînglobarea teritoriilor acestora în imperiul aflat în expansiune. În 742, unul din ucenicii săi, Sturm (cunoscut Distrugerea de către Bonifaciu a credinţelor germane indigene şi sub numele de Sturmi sau Sturmius), a înfiinţat abaţia Fulda, nu departe de aăezământul misionar anterior al lui Bonifatie din Fritzlar. Cu toate că este abatele fondator locurilor de la Fulda, Bonifatie cult ale acestora a fost puternic implicat în înfiinţarea acesteia. Permisiunea iniţială a fost semnată de Carloman, fiul lui Charles Martelunul din aspectele importante ale campaniei france.
Suportul responsabililor fraci ai palatului (maior domos) Cu toate acestea, Bonifaciu a echilibrat acest sprijin politic şi mai târziu al primilor guvernatori pippinizi a încercat să-şi menţină o oarecare independenţă prin obţinerea susținerii papalităţii şi caroligieni a fost semnificativ în programul lui Bonifatie de convertiri forţateguvernatorilor Agilolfing din Bavaria. Liderii franci creştini doreau învingerea puterii rivaleÎn teritoriile france, saxonii păgânihesiene şi turingiene, el a înfiinţat eparhiile de Büraburg, Würzburg şi înglobarea teritoriilor acestora în imperiul aflat în expansiuneErfurt. Distrugerea de către Bonifatie Pe lângă acestea, el a credinţei germane indigene organizat [[sinod|sinoade]] provinciale în cadrul bisericii france şi a locurilor sfinte ale acestora avut o relaţie uneori dificilă cu regele francilor, Pepin, pe care l-a încoronat la Soissons în 751. Prin numirea propriilor ucenici ca episcopi, el a fost una din aspectele importante ale campaniei francecapabil să păstreze o oarecare independenţă faţă de guvernanţii caroligieni, care ar fi fost foarte mulţumiţi să se scape de el odată ce creştinismul fusese impus saxonilor şi celuilalt popor păgân indiferent de mijloace.
Cu toate acestea, Bonifatie El nu a echilibrat acest sprijin şi renunţat niciodată la speranţa de a încercat să-i converti pe frizoni şi menţină în 754 s-a stabilit în Frizia cu o oarecare independenţă prin obţinerea suportului papalităţii şi mică suită. Acolo a guvernatorilor Agilolfing din Bavaria. În teritoriile france, hesiene [[botez]]at un mare număr de persoane şi turingiene, el a înfiinţat eparhiile convocat o adunare generală de Büraburg[[confirmare]] într-un loc nu departe de Dokkum, Würzburg între Franeker şi ErfurtGroningen. Pe lângă acesteaTotuşi, el în locul convertiţilor săi a organizat apărut un grup de localnici înarmaţi care l-au ucis pe bătrânul [[arhiepiscop]]. [[sinod|sinoadeMoaşte]] provinciale le sale au fost îngropate mai târziu în cadrul bisericii france şi a menţinut o relaţie uneori turbulentă cu regele francilor, Pepin, pe care l-abaţia Fulda. Convertirea forţată a încoronat germanilor până la Soissons în 751. Prin numirea propriilor ucenici ca episcopi, el râul Elba a fost capabil să păstreze o oarecare independenţă faţă finalizată de guvernanţii caroligieniCarol cel Mare, care ar fi fost foarte mulţumiţi să se scape de el odată ce creştinismul fusese impus saxonilor şi celuilalt popor păgân indiferent de mijloacea sfărâmat independenţa saxonă în ultimele decade ale secolului al VIII-lea.
El nu a renunţat niciodată la speranţa de a-i converti pe frisiani şi în 754 s-a stabilit în Frisia cu o mică suită. Acolo a botezat un mare număr de persoane şi a convocat o adunare generală de confirmare într-un loc nu departe de Dokkum, între Franeker şi Groningen. Totuşi, în locul convertiţilor săi a apărut un grup de localnici înarmaţi care l-au ucis pe bătrânul arhiepiscop. [[Moaşte]]le sale au fost îngropate mai târziu în abaţia Fulda. Convertirea forţată a germanilor până la râul Elba a fost finalizată de Charlemagne, care a sfărâmat independenţa saxonă în ultimele decade ale secolului al VIII-lea. O statuie faimoasă a Sfântului Bonifatie Bonifaciu se găseşte în faţa Catedralei din Mainz. O reprezentare mai modernă se găseşte cu faţa spre [[catedrala]] din Fritzlar.
==Izvoare==
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.310 modificări

Meniu de navigare