==Schisma sau "Raskol" ==
Oponziţia Opoziţia la reformele ecleziastice ale lui Nikon a fost destul de consistentă, criticii lor provenind din toate păturile sociale. Chiar şi după depunerea din treaptă a Patriarhului Nikon (1658), a cărui autoritate a fost percepută de ţar ca o ameninţare, care reprezenta o provocare prea mare pentru autoritatea Ţarului, o serie de sinoade bisericeşti au ratificat în mod repetat reformele liturgice.
Vechii Credincioşi au respins însă violent tot ceea ce percepeau drept "inovaţii", iar cei mai radicali dintre ei au susţinut că Biserica oficială căzuse în mâinile Antihristului. Sub conducerea Protopopului [[Avacum (Petrov)|Avakum Petrov]] (1620 sau 1621 - 1682), care devenise liderul taberei conservatoare din mişcarea Vechilor Credincioşi, aceştia au denunţat public şi au respins toate reformele ecleziastice. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 1666 a anatemizat atât cărţile şi cultul vechi cât şi pe cei care doreau să rămână loiali acestora. Ca urmare, Sinodul a făcut apel la autoritatea ţarului, iar Vechii Credincioşi au fost lipsiţi de toate drepturile civile. Cei mai activi dintre aceştia au fost executaţi (inclusiv Protopopul Avakum) câţiva ani mai târziu, în anul 1682.
Estimările plasează numărul total al vechi-credincioşilor din zilele noastre între 1 şi 10 milioane, unii dintre ei trăind în comunităţi extrem de izolate în locurile unde au fugit cu secole în urmă pentru a evita persecuţiile.
În prezent, bisericile de vechi-credincioşi din Rusia au început procedurile de retrocedare a proprietăţilor lor, cu toate că vechi-credincioşii (spre deosebire de Ortodoxia aproape oficială) trebuie să facă faţă multor dificultăţi în refacerea drepturilor de restituire pentru bisericile lor. În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: [[Rogojkaia Zastava]] ([[Popovţii]] din centrul oficial al [[Ierarhia Belokriniţkaia|Ierarhiei Belokriniţkaia]]), o catedrală a [[Ierarhiei Novozibkovskaya|Ierarhiei Novozibkovskaya]] în [[Zamoskvorecie]] şi [[Preobrajenskaya Zastava]] unde [[Pomorţii]] şi [[Fedoseeviţii]] coexistă.
În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: Mitropolia de rit vechi de la Moscova cu sediul la Rogojskoe Kladbișe (Ierarhia de la Fântâna Albă), o catedrală a Ierarhiei de la Novozâbkovsk în Zamoskvorecie şi Preobrajenskoe Kladbișe unde coexistă Bisericile bezpopovților (celor fără de preot) ale Pomorților și Fedoseevților.
[[Image:Evstafiev-old-believers-oregon-usa.jpg|thumb|250px|Vechi-credincios rus în Woodburn, Oregon. Foto de Mikhail Evstafiev.]]
În lumea vechi-credincioşilor, doar [[Pomorţii]] şi [[Fedoseeviţii]] se tratează una pe cealaltă aproape bine; nici una din celelalte denominaţiuni nu o recunoaşte pe cealaltă. Vechi-credincioşii obişnuiţi au tendinţe de [[ecumenism]] în interiorul ramurilor, dar aceste tendinţe nu au suport printre liderii oficiali ai comunităţilor. Vechi-credincioşii zilelor noastre trăiesc în lumea întreagă unde s-au împrăştiat în principal datorită persecuţiilor de sub ţari şi datorită revoluţiei ruse din 1917. Cele mai mari comunități sunt în România (satele Sarichioi, Carcaliu, Slava Rusă, Ghindărești, Manolea, orașele Târgu Frumos,Iași, Botoșani, Brăila, Constanța, Tulcea și București), în Rusia (Moscova, unde este cea mai mare catedrală staroveră din lume, Nijnii-Novgorod, Rostov, Novosibirsk, Tomsk) și în Moldova (Chișinău, satul Kunicea). Comunităţi importante de vechi-credincioşi există în Plamondon, Alberta; Woodburn, Oregon; Erie, Pennsylvania; Erskine, Minnesota şi în diferite părţi din Alaska inclusiv până aproape de Homer (Voznesenka, Razdolna şi Kachemak Selo), Anchor Point (Nikolaevsk) şi Delta Junction. De asemenea, există o comunitate înfloritoare în Sydney, Australia. Alte comunități au apărut în ultimul timp în Italia și Spania, unde lucrează rușii lipoveni din România.
==Grupuri de vechi-credincioşi==
Cu toate că vechii-credincioşii au apărut ca rezultat al opoziţiei la reforma lui Nikon, ei nu constituie un bloc unitar. De fapt, vechi-credincioşii sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate de grupuri care declară diferite interpretări ale tradiţiei bisericii şi, adesea, nu sunt în comuniune unii cu alţii. Unele grupuri merg până acolo încât practică rebotezarea înainte de a primii în mijlocul lor membrii care anterior au fost în alte grupuri.
Terminologia folosită pentru diviziunile din cadrul denominaţiunilor de vechi-credincioşi nu face întotdeauna o separare exactă. În general, oamenii se pot referi la o mişcare sau grup mai larg — în special în cazul celor importante cum ar fi ''popovţii'' şi ''bezpopovţii'' — cu termenul de ''soglasie'' sau ''soglas'' ("înţelegere" sau mai general "confesiune"). Un alt termen, ''tolk'' ("învăţătură") se aplică de obicei diviziunilor mai mici din cadrul "confesiunilor" importante. În particular pot fi considerate ca secte multiple care au apărut în cadrul mişcării ''bezpopovţii''.
=== Popovţii ===
Deoarece niciunul Din cauza prigoanei împotriva vechilor-credicioși, preoții din rândul staroverilor (ultimul episcop starover - Pavel de Kolomna, a fost ucis prin porunca lui Nikon) au hotărât să primească prin mirungere pe clericii din episcopi Biserica oficială, astfel aceștia nu-și pierdeau rangul bisericesc și puteau să slujească Sfânta Liturgie, să boteze și să continue astfel ierarhia preoțească, până la găsirea unui episcop. Alți staroveri, crezând că a venit Antihristul, nu au primit preoți de la Biserica nikoniană, pierzând astfel posibilitatea de a aderat oficia tainele bisericești (au păstrat numai Taina Botezului, dar și această la vechiei se oficiază fără preot). Până în anul 1846 s-credincioşi (cu excepţia episcopului au făcut nenumărate încercări de a converti la credința veche, un episcop de rit nou. Călugării Pavel și Alimpie de Kolomnala mănăstirea Fântâna Albă (Bucovina), primind ajutorul staroverilor din Rusia, au întreprins călătorii în toate Patriarhiile grecești, pentru a găsi un episcop. Aceștia l-au convins pe mitropolitul Ambrozie, care se afla la Constantinopol, să treacă la credința veche. În scurt timp, mitropolitul a fost executat)trimis în exil, unde a murit în comuniune cu Biserica staroveră. Alții nu l-au recunoscut pe mitropolitul Ambrozie, preoţii din succesiunea apostolică cauza unor zvonuri cu privire la trecutul mitropolitului (toate acuzațiile au dispărut curândfost analizate și combătute în lucrările istoricului starover F. La această dilemă E.Melnikov). Unii preoți staroveri au apărut două răspunsuri: vechi-credincioşii cu “preoţie” continuat să primească clerici de la nikonieni (поповцы cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''[[Popovţii]]beglopopovţii'')) şi -au procurat propria ierarhie în anii 1920. În prezent Ierarhia de la Fântâna Albă se numește Ruskaia Pravoslavnaia Staroobriadceskaia Țărkovi (Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi –credincioşii fără preoţie (беспоповцы ), iar cea de Novozâbkovsk -Drevlepravoslavnaia Țărkovi (Biserica Străveche Ortodoxă).Astfel vechi-credicncioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. Popovții au preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[BezpopovţiiEuharistia]] — literal ". Popovţii reprezintă opoziţia conservatoare cea mai moderată, cei fără preoţi"))care s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Ortodoxă Rusă de rit nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon.
Popovţii reprezintă opoziţia conservatoare cea mai moderată, cei care s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Ortodoxă Rusă de stil nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon. În 1846 ei l-au convins pe Amvrosii (Ambrozie) Popovici (1791-1863), un episcop [[Biserica Ortodoxă a Greciei|ortodox grec]] depus din treaptă pe care presiunile turcilor îl îndepărtaseră din scaunul de Sarajevo, să devină un vechi-credincios şi să hirotonească trei preoţi ruşi vechi-credincioşi ca episcopi. În 1859, numărul episcopilor vechi-credincioşi din Rusia a ajuns la zece şi ei şi-au înfiinţat propriul [[episcopat]], aşa-numita [[Ierarhia Belokriniţkaia]]. Nu toţi vechi-credincioşii cu preoţi recunosc această ierarhie. Dizidenţii, cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''beglopopovţii'') şi-au procurat propria ierarhie în anii 1920. Astfel vechi-credicncioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. [[Popovtsy]] au preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[Euharistia]].
** [[Ierarhia Belokriniţkaia]] – Cea mai mare denominaţiune a popovţilor. Ne putem referi la partea rusă a acestei denominaţiuni ca [[Belokrinitskoe Soglasie]] ("a Acordului de la Belokriniţki ") sau ca [[Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi]].
*** Okrunniki (dispărută)
