Modificări

Ca vechime, cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la [[Fericitul Augustin]] şi [[episcop]]ul [[Leon cel Mare]] al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit "postul din luna a zecea". Dar la început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Aşa, de exemplu, unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor. [[Sinod]]ul local din [[Constantinopol]], ţinut la anul 1166 (sub patriarhul [[patriarh]]ul [[Luca Chrysoverghi]]), a uniformizat durata postului Naşterii Domnului în [[Biserica Ortodoxă|Bisericile Ortodoxe]], hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând de la [[15 noiembrie]]. Se lasă sec în seara zilei de [[14 noiembrie]] (pomenirea Sf. [[Apostol]] [[Apostolul Filip|Filip]] și a sfântului [[ierarh]] [[Grigorie Palama]]); iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul durează până în seara zilei de [[24 decembrie]], inclusiv.

După unii tâlcuitori ai cultului [[cult]]ului ortodox, prin lungimea sau durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui [[Moise ]] de pe [[Muntele Sinai]], când acesta astepta aștepta să primească cuvintele lui [[Dumnezeu ]] scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele [[suflet]]ele şi trupurile şi se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci [[Întruparea|întrupat ]] şi născut din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară]]. După alţi tâlcuitori ai cultului, postul Naşterii mai simbolizează şi noaptea întu¬necoasă întunecoasă a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].

Ultima zi a postului Naşterii ([[24 decembrie]]), numită ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul IX, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui [[Daniel ]] şi al celor trei tineri în Babilon (Daniel I, 5, 8-16). În unele părţi se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor [[magi]]lor Naşterea Domnului. Această ajunare aminteşte totodată postul ţinut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau botezul creştin şi apoi prima împărtăşire, la [[liturghia]] săvârşită atunci în acest scop ([[Liturghia Sfântului Vasile cel Mare]], care azi se săvârşeşte dimineaţa).

În timpul Postului Crăciunului începând cu data de [[21 noiembrie]] se introduc în cadrul slujbei [[Utrenie]]i Catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă până în data de 30 decembrie inclusiv. În această perioadă a Postului Crăciunului la Ceasuri şi Pavecerniţă nu cântăm [[Stihiră|stihirile]] şi nici [[tropar]]ele, ci toate sunt rostite. Dacă ajunul Craciunului Crăciunului cade sâmbăta sau dumnicaduminica, slujba Ceasurilor Împărăteşti se mută în vinerea dinainte, această zi devenind aliturgică. De asemenea dacă ajunul Craciunului Crăciunului cade în zilele de luni până vineri se va oficia în această zi Liturghia Sfântului [[Vasile cel Mare]] urmând ca în ziua praznicului să se săvârţească săvârșească [[Sfânta Liturghie |Sfânta Liturghie]] a Sfântului Ioan Gură de Aur, pe când dacă ajunul va fi sambăta sau dumnica, în ziua de ajun se va oficia Liturghia Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] iar în ziua Crăciunului Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu [[Vecernia]].