Modificări

În cultul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] trebuia să se aducă dimineaţa şi seara sacrificii de tămâie, pe altarul special amenajat în Cortul Mărturiei şi apoi în Templu, numit altarul tămâierii ([[Cartea Ieşirii|Ieşire]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=30 30, 1-8]); pe acest [[altar]] nu se ardea numai tămâie curată, ci erau amestecate încă patru ingrediente (Ieşire, [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=30#34 30, 34]). Proorocul [[Maleahi]] ([[Cartea Proorocului Maleahi|Maleahi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=52&cap=1#11 1, 11]) prezice că după venirea lui [[Iisus Hristos|Mesia]] se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus.

În cultul creştin găsim întrebuinţarea tămâiei încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, canonul 3 al Sfinţilor Apostoli spune: "(...) Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi tămâie la vremea aducerii înainte". Sf. Ap. [[Apostolul Pavel|Pavel]], în epistolele sale, inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, zice că Mântuitorul S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de bună mireasmă" ([[Epistola către Efeseni|Efeseni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=19&cap=5#2 5, 2]), iar la [[Epistola II către Corinteni|II Corinteni]] 2Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=2#15 2, 15], vorbind despre [[apostol]]i, zice că ei sunt lui Dumnezeu "bună mireasmă".

Dar tămâierea nu era folosită numai în cadrul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], ci şi la alte sfinte [[slujbă|slujbe]] şi manifestări de cult, ca: [[procesiune|procesiuni]], [[înmormântare|înmormântări]] şi altele.