Modificări

Mănăstirea Tismana a fost transformată în [[chinovie]] de maici în anul 1949, care duc viaţă de obşte, împletind munca cu rugăciunea. [[Slujbe]]le se săvârşesc după tipicul tradiţional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara şi [[Miezonoptica]] şi [[Utrenia]] la miezul nopţii; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de vieţuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]]urile mănăstirii, stareţă de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe şi importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antonia. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei [[pisanie]]i a fost refăcut de egumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinţii Voievozi”, şi [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de acelaşi [[egumen]] în anul 1714, pe vârful [[munte]]lui având hramul „Schimbarea la Faţă”. Bisericuţa Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfinţită de IPS [[Teofan (Savu)al Moldovei şi Bucovinei|Teofan (Savu)]], [[Arhiepiscop]] al Craiovei şi Mitropolitul [[Oltenia|OltenieiMitropolit]] ul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost şi rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaş muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului şi o fereastră deschisă spre aspiraţiile viitorului.